1.Natura îngerilor mărturii scripturistice și patristice
A. Apariția Îngerilor în Sfănta Scriptură (sub diferite forme) și adnotări ale Părinților Bisericești.
Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți sunt autoritatea supremă, etalonul și argumentul indubitabil pentru viata creștinului, de aceea am considerat că este necesar ca în fază incipientă a studiului meu să analizez Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți care au scris despre îngeri sau au avut contact direct cu îngerii.
Termenul de înger derivă de la latinescul angelus, precum și de la grecescul angellos ('mesager') folosit în Septuaginta pentru a traduce termenul evreesc de mal'akh (yehowah) "mesager (al lui Yahweh)".
În Sfânta Scriptură termenul de înger este folosit foarte des (aproximativ 98 de ori) din care o treime în Vechiul Testament și două treimi în Noul Testament respectiv Apocalipsa. Termenul de heruvimeste amintit în Sfânta Scriptură de aproximativ (67 de ori) iar prin traducere din ebraică înseamnă “bogătia cunoștinței sau revărsarea înțelepciunii”[1]. Spre deosebire de heruvimiși îngeri termenii de Serafimi,Tronuri, Domnii și Stăpăniiinu sunt amintiți la fel de des în Sfânta Scriptură. Totuși avem câteva înformații despre aceste duhuri și putem deduce prin traducerea numelor lor, și rolul pe care-l au în Ierarhia Cereasca după cum a denumit-o Sfântul Dionisie Areopagitl. Așadar Sfântul afirmă că Tronurile,sunt cele care încălzesc și cele care revarsă înțelepciunea printr-un nume care le descopera[2]. Despre Serafimi zice că sunt cei care sunt în continuă mișcare și asemănare după Dumnezeu iar “Tronurilesunt cele care așteaptă în chip slujitor cele ce le vin de la Dumnezeu ca unele ce sunt prin excelență purtătoare de Dumnezeu”[3]. Domniile arată înălțimea nerobită, și Puterile exprimă o bărbăție puternică, iar numirea sfintelor Stăpânii arată armonia bine rânduită și neamestecată în buna primire a celor dumnezeiești[4].
Observăm că Sfântul Dionisie utilizând textul de la Col 1;16 descrie o ierahie bine definită în Împărăția lui Dumnezeu. Deasemenea prima înformație despre rolul și “înfățișarea” îngerilor o avem la cartea Facerii 3;24”… și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâietoare, să păzească drumul către pomul vieții”.
Mai târziu la cartea Ieșire Moise primește îndicații despre construirea Chivotului Legii și astfel Dumnezeu îi indică informații precise despre heruvimi și forma lor Ie 25; 20-21” …. Heruvimii aceștea să fie cu aripile întinse” apoi la 25; 22 “ Acolo, între cei doi heruvimi Mă voi descoperi ție….”iar la Cartea Regi 6;2 “Savaot Cel ce șade pe Heruvimi”. Aceste texte din Sfânta Scriptură au determinat pe Sfinții Părinți să creadă că Sfinții îngeri pot fi reprezentați cu aripi și cu fețe de om. Deși Iezechel descrie heruvimii cu aripi, iar pe lângă ei cu roți de foc și “trupurile” lor pline de ochi, făcând un zgomot înspăimântător numit de el vijelie (Galgal), iar spre deosebire de cei de pe Chivotul Legii acestea aveau 4 fete (om, leu , vultur și heruvim) Iez 10;14.
Îngerii lui Dumnezeu au diferite “misiuni” de îndeplinit iar unul din rolul lor este cel de mesager, de aceea de foarte multe ori îngerii (arhanghelii) în special vin sub forma de chip uman, a unui tânăr înalt cu față luminoasă și haine luminoase (ca de fulger) pentru a nu-i speria pe oameni. Prima relatare antropomorfă a îngerilor este în Cartea Genezei la Stejarul Mamvri ( Fac18;1-5) “icoană” emblematică pentru majoritatea pictorilor ca reprezentare a Sfintei Treimi[5]. Privind acestă ipostază a icoanei de la Mamvri părerile sunt împărțite deoarece pentru prima dată numele arhanghelilor Mihail (Cine este Dumnezeu) și Gavriil (Omul lui Dumnezeu) sunt întâlnite în cartea profetului Daniel la cap (8;16, 9;21) arătând printre altele și misiunea lui Mihail,( Cap 10, 13-21) aceea de a fi apărător al popoarelor[6]. El descrie ființele spirituale ca având chipuri de oameni ce stau în preajma lui Dumnezeu, împlinindu-I voia lui Dumnezeu neșovăielnic. La profetul Isaia aflăm informații destul de expresive despre serafimi și heruvimi (Cap 6) iar la Cartea lui Tobie observăm că apare cel de al treilea arhanghel cu numele de Rafael (Vindecătorul lui Dumnezeu) înger care duce rugăciunile la Dumnezeu[7]. Al patrulea arhanghel Uriel (Focul lui Dumnezeu), este interpretul profeților[8]. Despre îngeri mai știm că ei văd fața lui Dumnezeu Mt 18;10” …Că îngerii lor, în ceruri pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri” și sunt pară de foc „Probabil că ființa îngerilor este un duh aeierian sau foc material, căci se spune în Scriptură – Cel ce faci pe îngerii Tăiduhuri și pe slugile Tale pară de foc” (Ps 103;5)[9].Deasemenea și Ghenadie al Marsiliei împărtășește aceeaș părere cu Sfântul Vasile susținând o materialitate a îngerilor referitoare la circumscrierea lor spațială[10].
Sfântul Damaschin merge mai departe și afirmă că nu doar omul este după chipul lui Dumnezeu ci și îngerii sunt după „propriul Lui Chip”[11] și asemenea Sfântului Vasilie și Ghenadie vede pe îngeri o natură necorporală, un fel de duh și foc imaterial. Îngerul este o fire nemuritoare în har și totuși nu putem defini natura ființei lui ci numai „Ziditorul o știe” [12]. Deși nu-i putem ști natura îngerului știm că doar Dumnezeu este imaterial, necorporal și imuabil, iar natura Sa este simplă adică necompusă, deci unul din motivele pentru care putem picat pe Sfintii Îngeri este „materialitea” lor. Îngerii au avantajul față de oameni că sunt necorporali (diafani la trup) în comparație cu oamenii dar au și dezavantaj, și anume că este incapabil de pocăință deoarece este necorporal. Modalitatea lor de comunicare este prin gând, deci nu au nevoi de cuvinte. Nu știm dacă ființa lor este aceeaș sau se deosebește a unora de altora și nu pot fi în (ubicuu). Mai știm despre ei că au darul profeției de la Duhul Sfânt și păzesc stihiile pământului de diavoli. „Ei se înclină greu spre rău, dar nu sunt neînclinați.Acum însă au ajuns neînclinați, nu doar din pricina firii lor, ci prin har și prin stăruința în unicul bine”[13]. Iar pentru că-L văd pururea pe Dumnezeu aceasta le este hrana lor spirituală.
B.Expieriențe și Contactul Îngerilor cu Oamenii
După ce am analizat firea îngerilor din descrierea relatată din Biblie și din relatarea unor Sfinți Părinți, consider că este necesar să amintesc câteva stări ale unor oameni care au avut contact cu Sfinții Îngeri. De aceea apelez din nou la Vechiul Testament pentru a relata că firea îngerilor nu este chiar blajină, a unui înger cu față de copil, blond cu ochi albaștri. Aici aș vrea să amintesc pe proorocul Daniel care se sperie groaznic de înger, rămânâd cel puțin perplex dacă nu alt fel la apariția îngerului. Proorocul Isaia și el are o stare de temere în viziunea sa iar proorocul Iezechel remarcă sunete înspăimântătoare. De aceea în majoritatea cazurilor cei care au văzut îngerii s-au speriat (Lc 1; 11-13) dar „... chiar dacă unii, ca oameni, se tem de vederea celor bune, cei cei ce se arată depărtează de la ei temerea prin însăși iubirea lor cum a făcut Gavriil cu Zaharia și îngerul ce s-a arătat femeilor la mormânt” Mt (28;5) și cel ce a spus păstorilor în Evanghelie ~nu vă temeți~ (Lc 2;10)”[14] Se presune că dacă am vedea un înger în realitate am muri de frică, de altfel îngerul fiind de pe tărâm spiritual ne dă această senzație deoarece nu cunoaștem, intrăm în contact cu necunoscutul. Dar cu toate acestea îngerii ne ocrotesc și ne apără de diavoli și de toate răutățile de aceea după convorbirea cu ei Sfinții Părinți descriu o stare de binețe sau de apathie. Sfântul Grigorie de Nissa adimte că Sfinții Îngeri sunt frații noștri spirituali, înrudindu-ne cu ei prin natura sufletului[15]. Sfântul Ioan Scărarul spune că îngerul păzitor se îndepărtează sau se apropie de noi „Oare îngerii noștri păzitori s-au apropiat, ori sânt departe de noi?Toată osteneala noastră va fi zadarnică și fără de folos, dacă aceștea nu se vor apropia de noi. Rugăciunea noastră n-ar avea puterea de a vorbi cu toată libertatea înaintea lui Dumnezeu și nici aripi curățite care s-o ducă spreDomnul, de nu s-ar apropia îngerii de noi spre a o lua și oferi Părintelui ceresc”[16].Deși avem un înger păzitor de la Botez acesta se poate îndepărta de noi din cauza patimilor, și de aceea poate de multe ori rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că Sfinții Îngeri au plecat de la noi și nu mai transmit lui Dumnezeu rugile noastre.
2. Scurt istoric (primele reprezentări ale îngerilor)
A.Diferite Reprezentări la Începutul Creștinismului
În prima parte studiind sumar natura îngerilor putem face o conxiune cu contextul istoric în care au luat naștere reprezentările iconografice ale îngerilor. Este bine de știut că în fază incipientă a creștinismului comunitățile nu raliau aceleaș idei față de îngeri. În secolul II d. Hr cultul îngerilor nu era bine definit, și era în curs de dezvoltare. Biserica era rezervată deoarece gnosticii venerea pe îngeri ca „eoni”, „pe care ei îi socoteau intermediari între Ființa Supremă și oameni”[17].Iar păgânii asimilau pe îngeri cu divinități adorate de ei[18]. Primii Scriitori Bisericești, Atenagora, Justin Martirul și Filosoful, Sfântul Irineu și Origen iau atitudine și afirmă că „cinstirea pe care o acordă îngerilor nu trebuie confundată cu cea pe care o dăm lui Dumnezeu”[19]. Din prea mare fervoare unele Biserici au luat o direcție greșită de idolatrie „....printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut....” (Col 2;18), în Frigia în orașele Colosse și Laodiceea unde la jumătatea sec IV, a fost nevoie de convocarea unui sinod locale care să oprească prin canonul 35 închinarea la îngeri.
Așadar observăm că, cultul îngerilor s-a dezvoltat în timp și disparat. De aceea primele picturi cu sfinții îngeri au apărut în catacombele unde creștinii făcea agapele și Sfintele Suljbe[20]. La început au dezvoltat o iconografie antropomorfică iar mai târziu unii pictori au încercat picturi mai „speciale” sau mai imaginative să le zicem cu îngeri sub formă de nor sau de foc arzând luând ca punct de referință textele de la Ieșire(13; 21-22). Cea mai veche reprezentare a unui înger cu chip de om care ni s-a păstrat din secoloul III într-o icoană a Bunei Vestiri din Catacomba Priscilei, din Roma[21]. În arta creștină timpurie, îngerii erau cel mai adesea reprezentați sub forma unui bărbat cu sau fără barbă (British Museum, reprezentare pe placa de fildeș ). Trebuie știut că îngerii trepatat au fost reprezentați cu aripi, până la sfârșitul secolului al IV-lea, aripile fiind atribuite standard (deși nu exclusiv) astfel arătând pictorii transcendența, rapiditatea și necorporabilitatea lor. Sfântul Ioan Hristostom spunea: „ Ce ne arată puterile prin aripi? Înălțimea și subțirimea, și ușurința, și iuțala naturii lor”[22]. Iar Metodiu de Olimp (+311) descrie o icoană din timpul său cu sfinții îngeri ca fiind bărbați înaripați. Unii cercetători moderni (Maria Marini) au încercat să coreleze reprezăntările îngerilor cu vechile reprezentări păgâne a sufletelor (Psyche) psihopompe, reprezentări neadegvate în iconografia creștină deoarece aceștea reprezentau sufletele cu aripi de fluture.
B. Reprezentari Ulterioare si Dezvoltarea Cultului Îngerilor
Teologul cel mai cunoscut pentru sustinerea reprezentării icoanelor simbolice este Dionisie Pseudo-Areopagitul. Misticul Părinte a contribuit la formularea unor puncte de vedere bine articulate privind imaginile materiale, și a creat un cadru în care teologii iconofili au putut comenta reprezentările nonfigurative, simbolice ale îngerilor. Sfântul Dionisie afirmă că îngerii sunt descriși în Scriptură „ ca o concesie făcută naturii minții noastre”. Nu se referă la icoane, însă susținătorii acestora au înțeles cuvintele sale în sensul unei legături evidente între simbolismul verbal și cel vizual. După Dioniseie, simbolurile sunt principala cale de cunoaștere a lui Dumnezeu, deoarece sunt pogorăminte prin care Dumnezeu devine accesibil și Se lasă cunoscut înțelegerii omenești. Îngerii iau, așadar, înfățișări și aspecte care sunt perceptibile simțurilor noastre și pot fi mai ușor sesizate și interpretate.
„ Că avem putința de a atribui chipuri celor ce sunt fără de chip și formă văzută celor ce nu au formă... nu este de ajuns... Ele cer o înălțare corespunzătoare și oarecum afinitate cu firea noastră, astfel încât noi să putem să înțelegem înfățișările, care ne sunt accesibile ... Dar trebuie spus și că ceea ce este ascuns de taină, pentru a face inaccesibil celor mai mulți adevărul sfânt și tainic al duhurior cerești. Căci nu toți oamenii sunt sfinți, după cum spune Scriptura, nu toți au cunoștința (1 Cor. 8;7).[23]
Înfățișările simbolice luate de ființele cerești au, așadar, un rol educativ pentru cei care caută sa-L cunoască pe Dumnezeu. Acest proces de contemplare este simultan cu un act de împotrivire față de tendința de a ne complace și a rămâne legați de materie și, de asemenea, un act de angajare în interpretarea simbolului însuși, mai curând decât de interpretarea literară a lui. Interpretarea corectă a caracterului simbolic cere ca intelectul să adere în mod deschis și exclusiv la bogăția inteligibilă a reprezentărilor sensibile. Acest lucru necesită un efort de discernământ, care distinge adevărata valoare inteligibilă a imaginii.
Datorită dificultăților presupuse de catharsis și anagogie, reprezentările simbolice neasemănătoare sunt preferabile celor care prezintă o anumită asemănare cu ceea ce semnifică.
Ținta ultimă a procesului de interpretare simbolică de care vorbim este locul golit de emoții și de gânduri și ascuns a ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea, „întunericul strălucit al tăcerii celei ascunse”, „întunericul cu adevărat al necunoașterii” cum îl numește un teolog apusean ( Roques).
3.Cinstirea Îngerilor și a Icoanelor lor
A. Argumente contra icoanelor cu Sfinții Îngeri
Adepții unei înterpretări literale a Scripturii și ai închinării pur intelectuale nu puteau concepe o reconciliere a firii îngerești esențialmente incomprehensibile – cu reprezentările materiale, aluzive și simbolice din artă. Cel mai cunoscut oponent din perioada preiconoclastă a fost Epifanie al Salamine ( 315- 403). Influiențat de Teofil al Alexandriei, Epifanie respinge cu înverșunare metoda lui Origen de interpretare alegorică a Scripturii și devine unul dintre conducătorii partidei iconoclaste. (E.A.Clark, The Origenist Controversy. The Cultural Construction of an Early Christian Debate, Priceton, 1992, 86 ff). Iconoclaștii susțineau că venerarea icoanelor era o reintroducere recentă a idolatriei pe care creștinii o depășiseră și învinseseră, însă căreia îi cădea pradă din nou. Iconofilii găseau argumente patristice și scripturistice pentru pictarea și venerarea icoanelor. Ambele tabere îl aveau etalon pe marele părinte Epifanie renumitul oponent al ereticilor. Iconoclaștii se foloseau de scrierile lui pentru a demostra eroarea iconofililor, iar iconofilii pentru a nu-i distruge autoritatea Sfântului Părinte care murise ortodox și acum era trecut și în rândul sfinților susțineau că scrierile i-au fost falsificate. Iconoclaștii susțineau că pentru Epifanie coloralul (care deriva dint-o teorema) este faptul că îngerii, care sunt creaturi spirituale, netrupești și imateriale nu în acelaș gard cu Dumnezeu nu pot fi redați în termeni materiali. După cum scria el imaginile și materia moartă și inertă, înjosesc și micșorează prestigiul îngerilor.[24] Un alt argument susținut de iconoclaști era că orice închinare bazată pe imagini materiale este în fond idolatră. După Epifanie, artiștii creau invenții goale produse de imaginația lor și erau un adevărat obstacol pentru credincioși.
Un alt teolog al secolului al IV-lea care are acelaș scepticism pentru icoanele cu îngeri este Macarie al Magnesie. Acesta are și o scriere numita Apocriticus operă amintită de patriarhul Nichifor al Constantinopolului (750-828). Macarie susținea închinarea de tip intelectual făra implicarea elementelor materiale.
Așadar argumentele lui Epifanie, Macarie, Teodoret al Cyrului, Evagrie și Sinodul de Laodiceea au fost folosite mai târziu de iconoclaști ca izvoare esențiale pentru susținerea erorii lor.
B. Argumente aduse de Sfinții Părinți iconofili și Sinodul VII Ecumenic
Ca și Pseudo-Areopagitul, Sf. Ioan Damaskin argumenta că reprezentările materiale sunt un pas necesar către contemplarea realitățilorimateriale. În mod paradoxal „forma descriptibilă” care nu are o relație ființială cu îngerii sau cu Dumnezeu, este oferită slabei capacități de înțelegere a oamenilor pentru a face posibile analogiile accesibile intelectului uman.
.jpg)
Patriarhul Nichifor postula o asociere foarte intelectualizată dintre icoană și prototipul angelic, mai precis definită și mai bine zis articulată decât cea formulată de Sf. Ioan Damaskin. El definea firea îngerilor ca fiind „simplă și necompusă” mai mult, îngerii sunt „nevăzuți pentru ochii trupești”, imateriali, invizibili și fără formă. Îngerii sunt invizibili tocmai pentru că sunt „transcendenți și străini formelor corporale”. Totuși, însușirea îngerilor de a fi nevăzuți îl obligă pe Nichifor să concilieze numeroaselor lor apariții menționate de Scriptură cu însușirile firii lor. Astfel, el afirmă că îngerii nu își revelează adevărata natură, ci realizează o transformare simbolică ce corespunde necesităților particulare ale momentului respectiv. Înfățișările sub care apar îngerii le ascund adevăratul chip și variază în funcție de împrejurări și de ocazie. La fel, reprezentările lor sunt tot atât de obscure, deoarece nu pot oferi un corespondent vizual și ființial. „Căci nu trebuie să se creadă că înfățișarea de fiare sălbatice sau cea de taur sau de păsări înaripate descrie firea puterilor îngerești” ne subliniază Sf. Dionisie.
Înfățișărille îngerilor sunt manifestări simbolice, receptate la nivel spiritual; în mod similar, reprezentările îngerilor trebuie privite ca simboluri, adresate intelectului, și nu văzului. Patriarhul Nichifor descria icoanele îngerilor drept mijloace de cunoaștere și meditație a celor nevăzute și inefabile. Tocmai acestă inefabilitate a dezvoltat multe opinii despre icoane și au apărut diferite controverse și dispute fapt care a creat o neliniște în Imperiu lucru, ce a determinat pe împărați și episcopi să convoace diferite sinoade locale implicit Sinodul VII Ecumenic. Deși Sf. Ioan Damaschin murise de aproape 4 decenii la convocarea ultimului sinod din anul 787 Părinți l-au citat „Acestea (icoanele) ne dau o vagă înțelegere a lui Dumnezeu și a îngerilor, pe care altminteri nu am dobândit-o deloc, căci este cu neputință ca noi să gândim cele necorporale, dacă nu putem contempla forme care sunt corespunzătoare naturii noastre, după cum spunea marele Dionisie”[25] și tot Părintele Damaschin a enumerat 6 tipuri de icoane:
1.Icoana naturală, Fiul lui Dumnezeu care este icoană vie a Tatălui
2.&3. Următoarele două tipuri privesc cosmologia (paradigmele divine) și, respectiv, antropologia
3. Tipul de icoană făcut de Dumnezeu prin imitare adică omul
4. Cel întrebuințat de Scriptură, care atribuie forme, figuri și chipuri celor nevăzute și necorporale (acestea sunt reprezentate corporal pentru ca să ne facem o slabă idee despre Dumnezeu și îngeri) tot aici intră orice fel de icoană noetică, latreutică, literară (simboluri, metafore, imagini literare)
5. Icoana ce se referă la profeții „ înfățișează mai dinainte cele viitoare” ex Ieș 3;2 rugul care preînchipui pe Născătoarea de Dumnezeu
6. Ultimul tip se l-a numit „spre aducere aminte a faptelor trecute, sau a minunii, sau a virtuții” această categoriese încadrează icoanele sfinților
Așadar Părinții de la Sinodul VII Ecumenic au stabilit pentru totdeauna rolul icoanei în Biserica Ortodoxă. De aceea Biserica Ortodoxă a orânduit ca în a doua duminica din postul Paștelui să sărbătorim Duminica Ortodoxie și pe Sfinții Părinți de la cel de-l VII lea Sinod.
Concluzii
Când ne referim la icoanele pictate cu Sfinții Îngeri în Biserica Răsăriteană trebuie să avem în considerare anumite aspecte. Trebuie să avem în vedere că Sfinții Îngeri vin de la Lumina Lumii deci întodeauna îi vom reprezenta învăluiți de lumină, sau cu haine ca de fulger (de aceea unele biserici pentru a reprezenta acest haine folosesc culoarea albastră). Îngerii sunt pictați aproape întodeauna pe ușile diaconeșt de la altar ca semn că în Îpărația Cerurilor nu intră cei nevrednici. În Biserica de Răsărit îngerii sunt pictați cu înfățișare de tineri, plăcuți la aspect și îmbrăcați în haine specifice rangului lor. Dacă vorbim de arhangheli atunci vom observa că au săbii sau lau în mână. Dacă vorbim despre heruvimi sau serafimi atunci vor avea aripi și mulți ochi slujind lui Dumnezeu.
Pictarea îngerilor a fost mai dificilă deoarece îngerii nu au trupuri și atunci a trebuit căutată o explicație simbolică ceea ce pe mulți i-a determinat să fie sceptici. Dacă la Mântuitorul care s-a întrupat explicația de bază a fost pe materialitatea și forma Sa umană, în cazul îngerilor s-a trecut la explicații simbolice, transcedentale sau incomprehensibile pentru unele minți. De aceea picturile din bisericile noastre nu caută să dea forme expresive îngerilor ci se încearcă o prelucrare informă.
Bibliografie
A. Izvoare
1. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească, Traducere și Studiu Introductiv de Cicerone Iordăchescu, Editura Institutul Europea, Iasi, 1994.
2. Idem, Ierarhia bisericească, Traducere și Studiu Introductiv de Cicerone Iordăchescu, Editura Institutul Europea, Iasi, 1994.
3. Sfântul Atanasie cel Mare, Viata Cuviosului Părintelui Nostru Antonie, în Părinți și Scriitori Bisericești vol. 16, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1988.
4. Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Viața lui Moise sau Despre Desăvârșirea în Virtute,în Părinți și Scriitori Bisericești vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1982.
5. Sfântul Ioan Damaskin, Descoperire cu Amăruntul a Pravoslavnicii Credințe,Editura Predania, București, 2011.
6. Idem, Dogmatica, Traducere de Pr.D. Fecioru, Apologeticum, București, 2004.
7. Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura „Amarcord” Timișoara, 1994.
8. Origen, Contra lui Celsus, în Părinți și Scriitori Bisericești vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1982.
B. Cărți
9. Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgică Generală vol. I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002.
10. Maica Alexandra, Principesa Ileana a României, Sfinții îngeri, Editura Anastasia, București, 2009.
11. Peers, Glenn, Trupuri Imateriale, Reprezentări bizantine ale îngerilor,Editura Nemira, 2011.
12. Semen, Petre și Melniciuc-Puică, Ilie, Așteptând Mântuirea, Trinitas, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași 1999.
C. Cursuri și studii
13. * Cristescu, Conf.Dr. Vasile, Curs Dogmatica, (Omilia la Hexaimeron),Anul III sem II, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iasi.
[1]Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească, Ierarhia bisericească Traducere și Studiu Introductiv de Cicerone Iordăchescu, Editura Institutul Europea, Iasi, 1994, p.23
[5] Teofila al Antiohiei admite că la stejaurul Mamvri era Logosul revelat împreună cu doi îngeri (Mihail și Gavril) deoarece doar Cuvântul este Cel care se poate materializa de aceea și Avraam se adreseaza cu cuvinetele de „Doamne” doar Unuia (Fac 18;22) pe când ceilalți doi îngeri s-au „coborât” să distrugă cetatea Sodomei și a Gomorei iar Cel Curat nu s-a apropiat de necurăție ci a rămas în discuție cu cel vrednic (Avraam) după care S-a Înălțat la cer. Deasemenea și Origen (+254) mai târziu în omilliile sale la Geneză vede în această „coborâre” o degradare a oamenilor de jos.
[6] Petre Semen și Ilie Melniciuc-Puică, Așteptând Mântuirea, Trinitas, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași 1999, p. 239
[7] La această carte Rafael confirmă imaterialitatea îngerilor, afirmănd că Tobit și tatăl său doar au văzut iluzoriu gestul său de a se hrăni. În primele secole a creștinismului încă existau confuzii asupra îngerilor și Sfântul Justin Martirul și Filosoful, Origen, fac confuzie afirmând că îngerii se hrănesc cu mană cereasca. Tradiția Bisercii spune că sunt 7 arhangheli. Dialog cu Iudeul Tryfon,în Părinți și Scriitori Bisericești, 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1988, p.p 118-119
[8] Maica Alexandra, Principesa Ileana a României, Sfinții îngeri, Editura Anastasia, București, 2009, p. 31.
[9] *Conf.Dr. Vasile Cristescu, Curs Dogmatica, (Omilia la Hexaimeron),Anul III sem II, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iasi, p. 37.
[11] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica,Traducere de Pr.D. Fecioru, Apologeticum, București, 2004, p. 37.
[12] Sfântul Ioan Damaskin, Descoperire cu Amăruntul a Pravoslavnicii Credințe,Editura Predania, București, 2011, p. 52.
[14]Sântul Atanasie cel Mare, Viata Cuviosului Părintelui Nostru Antonie, în Părinți și Scriitori Bisericești, 16, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1988, p.p 214-215.
[15] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Viața lui Moise sau Despre Desăvârșirea în Virtute,în Părinți și Scriitori Bisericești, 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1982, p. 48.
[17] Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgică Generală, I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002, p. 168.
[19] Origen Scrieri Alese , Discurs Adevărat în Părinți și Scriitori Bisericești, 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-1982 Cap V p.318.
[21] Glenn Peers, Trupuri Imateriale, Reprezentări bizantine ale îngerilor,Editura Nemira, 2011, p. 50.
.jpg){kind=link}
.jpg){kind=link}
.jpg){kind=link}
.jpg){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu