Uncle and Nephew

                            

     Beautiful spring flowers field with thistles and thorns intertwined, forming a rainbow monad coloring and spices also delighted sense of smell.

      I see the neighbor "shield" took rescue and the next day hear that he died. "Widow" who was not the widow (concubine) announces death and emphasizes concerned "- Exemption died from an overdose of Viagra !!!!!"

     Its real anger was not death, but the way he died ... My boys were "saddened" and her neighbor's death know that equates to a beautiful requiem.

      Beautiful Boy Mihăiţă leader, announces uncle Kostello, amateur events "free" and charity boys, who never absent, Titi Scapetti, cranes Monk, small and Mr. Tiron Man (aka journalist). Of course awaited moment arrives and the boys being boys later make a "crust" on bus and appear frightened at the funeral. A lot of people, "good world", teachers, doctors, lady mourning, fancy, rigged (which hardly had with holy) bored listening to "grumble" bucket.

      Uncle Kostello in a dark corner, stood humbled and prayed for the departed soul who did not know or hardly knew. I go and spend charity man gang of deadly pit. On the way Uncle Kostello ask, "What are you doing here, you know the deceased?" "- Yeah ... how was the teacher," boys "good" words and information taken from the obituary and The Beautiful Guy. The pit laugh all the nasal leading you mentioned and is focused on the field, noting that "widow" had not come to the funeral, and luckily the guys that I knew the dead brother so managing to introduce in the van that took them directly the requiem mass.

     Follow the second obstacle, the guard at the restaurant, but here the luck was on their side, because they say the guard: "- The charity man are with me, let them come to eat the dead soul in particular I picked cemetery". Guardian subjected withdraw guard and thus see the boys arrived in paradise.

     Arrived at the Promised Land, boys and wine concern brandy tumblers on the table. Mihăiţă thirsty glass begins to soak his mine of Titi and even Macarius want Suissa and cup the uncle Kostello. It also zburleşte vigilant observed and a hedgehog in danger. Michael feels offended and cry "- Give me the cup!" Kostello warns irritated, but boys do not leave immediately and comes with a word "- Do not you give" women "on dating". Old women in the audience hearing and eager to show fine stop and turn their gaze to the discussion stage, pending further action of the two charismatic.

    Kostello's response follows hard with a sense of ownership and appetite for cognac, irritated grandson threatens grave coercion that awaits him, and the first step will be the soup by pouring on the head of Michael and arranging hair noodle. Mihăiţă irritated screaming and throwing his weight over his head promises and women from dating him not to seek ... (not to mention the ax charmed by Mihai).

   Finally we defuse the situation and start and start talking of "happy death" of the deceased boys died saying all that happy with "Cuckoo" stick ...

   As we "blood is thicker than water" Those two looked disputes the requiem and go happily ladies (drunk women from Tatarasi) "with pepper bite on the table, buoys and juice half, entered the apartment, only they know what have done ...

Zio e Nipote

     Bello campo fiori di primavera con cardi e spine intrecciate, che formano un arcobaleno Moad colorazione e spezie anche lieti senso dell'olfatto.
      Vedo il prossimo "scudo" ha soccorso e il giorno dopo sento che è morto. "Vedova", che non era la vedova (concubina) annuncia la morte e sottolinea preoccupato "- Esenzione morto per overdose di Viagra !!!!!"
     La sua vera rabbia non era la morte, ma il modo in cui è morto ... I miei ragazzi sono stati "addolorato" e şiind morte del suo vicino di casa, che equivale a un bel requiem.
      Bella guida Băăiet Mihăiţă, annuncia zio Kostello, eventi amatoriali "liberi" e ragazzi pocinogari, che non mancano mai, Titi Scapetti, gru Monk, piccolo e Nea Tiron Man (aka giornalista). Momento naturalmente atteso arriva e ragazzi che sono ragazzi întârzâiere fare una "crosta" sul bus e sembrano spaventati al funerale. Un sacco di gente, "mondo buono", gli insegnanti, i medici, signora lutto împopoţionate, fantasia, truccate (che difficilmente aveva con santa) annoiato ascoltando "brontolare" secchio.
      Zio Kostello in un angolo buio, rimase umiliato e pregato per l'anima defunti che non sapeva o non sapeva. Vado e spendere banda pomanari di fossa mortale. Sulla strada Zio Kostello chiedere: "Che cosa ci fai qui, sai il defunto?" "- Già ... come era il maestro," ragazzi "bene" le parole e le informazioni tratte dal necrologio e Băietu Bella. La fossa ridere tutto il nasale leader lei ha citato e si concentra sul campo, sottolineando che "la vedova" non era venuto al funerale, e per fortuna i ragazzi che ho conosciuto il fratello morto così riuscendo a introdurre nel furgone che li ha portati direttamente la messa da requiem.
     Seguire il secondo ostacolo, la guardia al ristorante, ma qui la fortuna è stata dalla loro parte, perché dicono la guardia: "-Pomănarii sono con me, lasciate che vengono a mangiare l'anima morta, in particolare, ho preso il cimitero ". Guardiano sottoposto ritirare la guardia e così i ragazzi vedere i ragazzi sono arrivati in paradiso.
     Arrivati a La Terra Promessa, ragazzi e riguardano apausul bicchieri di brandy sul tavolo. Mihăiţă vetro sete comincia a bagnare la sua miniera di Titi e anche Macario atentând Suissa e tazza unchilui Kostello. Ha inoltre osservato zburleşte vigile e un riccio in pericolo. Michael si sente offeso e piangere "- Dammi la coppa" Kostello avverte irritato, ma i ragazzi non lasciare immediatamente e viene fornito con una replica "- Non si dà" FIME "sulla datazione". Vecchie donne nel pubblico lo senta e desiderosi di mostrare fermata fine e volgere lo sguardo alla fase di discussione, in attesa di ulteriori azioni delle due carismatica.
    La risposta di Kostello segue difficile con un senso di appartenenza e l'appetito per il cognac, nipote irritato minaccia tomba coercizione che lo attende, e il primo passo sarà la zuppa versando sulla testa di Michele e organizzare floacelor tagliatella. Mihăiţă irritava urlando e gettando il suo peso sopra le sue promesse e le donne di testa dalla datazione lui non cercare ... (per non parlare l'ascia affascinato da Mihai).
   Infine abbiamo sdrammatizzare la situazione e cominciare e iniziare a parlare di "buona morte" dei ragazzi deceduti è morto dicendo tutto ciò che felice con il bastone "Cuckoo" ...
   Come noi "sangue non è acqua" Quelle due si guardarono controversie il requiem e andare felicemente signore (beţivele di Tatarasi "con morso pepe sul tavolo, boe e succo di mezzo, è entrato nell'appartamento, solo loro sanno cosa hanno fatto ...

Unchiul și Nepotul

                                                

     Primăvară frumoasă, florile câmpului se împleteau cu ciulinii și mărăcinii, formând o moadă de colorit asemenea curcubeului și miresme ce ne încântău simțul mirosului.

      Îl văd pe vecinul „Scută” luat de salvare iar a doua zi aud că a murit. „Văduva” care nu era chiar văduva (concubina), anunță decesul și pune accent pe cauză „- Scută a murit de la supradoza de viagra !!!!!”

     Supărarea ei reală nu era decesul, ci modul în care a decedat... Băieții mei s-au „întristat” și ei, șiind că decesul vecinului, echivaleaza cu un parastas frumos.

      Liderul Mihăiță Băiet Frumos, anunță pe unchiul Kostello, amator de evenimente „gratis” și pe băieții pocinogari, care nu absentează niciodată, Titi Scapetti, Macarie Călugărul, Omul mic și Nea Tiron (zis jurnalistul). Desigur sosește și momentul mult așteptat și băieții băieții fiind în întârzâiere, fac un „blat” la autobus și apar speriați la înmormântare. Lume multă, „lume bună”, profesori, medici, cucoane îndoliate, împopoționate, fistichii, ferchezuite (care nu prea le aveau cu cele sfinte), ascultau plictisite „mormăiala” popii.

      Unchiul Kostello într-un ungher întunecos, stătea smerit și se ruga pentru sufletul răposatului pe care nu-l cunoștea sau nu prea îl cunoștea. Intru cu gașca de pomănari și petrecem mortul la groapă. Pe drum îl întreb pe unchiul Kostello, „ -Ce faci pe aici, l-ai cunoscut pe răposat?”; „- Daa... cum, era profesor, „băiet” bun”, cuvinte și informații preluate din necrolog și de la Băietu Frumos. La groapă, rad tot de pe năsălia care ducea pomenele și se orientează în teren, observând că „văduva” nu venise la funeralii, și spre norocul băieților, că-l cunoșteau pe fratele mortului astfel reușind să se introducă în microbusul care îi ducea direct la masa de parastas.

     Urmează al doilea obstacol, gardianul de la restaurant, dar si aici norocul a fost de partea lor, pentru că îi zic gardianului : „ –Pomănarii sunt cu mine, lasă-i să intre să mănânce de sufletul mortului, special i-am cules din cimitir”. Gardianul supus, retrage garda și astfel băieții se văd ajunși în Paradis.

     Sosiți pe Pământul Făgăduinței, băieții privesc păhărelele cu rachiu și apausul de pe masă. Mihăiță însetat începe să tragă la măsea paharul lui, al meu, a lui Titi și chiar pe alui Macarie atentând și la paharul unchilui Kostello. Acesta vigilent observă și se zburlește asemenea unui arici în pericol. Mihăiță se simte ofensat și strigă „- Dă-mi paharul !”; Kostello iritat îl avertizează, dar Băietul nu se lasă și vine cu o replică imediat „- Nu-ți mai dau „fimei” de la matrimoniale”. Babele din sală cu auzul fin și dornice de spectacol se opresc din discuții și își îndreaptă privirea spre scenă, așteptând continuarea acțiunii a celor doi charismatici.

    Urmează replica lui Kostello dură, cu simțul proprietății dar și pofta de cogniac, iritat îl amenință pe nepot că-l așteaptă coerciții grave, iar prima măsură va fi la ciorbă prin turnarea pe capul lui Mihăiță și aranjarea floacelor cu tăieței. Mihăiță iritat țipă și îi promite că aruncă masa peste cap iar femeile de la matrimoniale nu o să-l mai caute... (să nu mai zicem de toporul fermecat a lui Mihăiță).

   Într-un final aplanăm situația și începem și începem să discutăm de „moartea fericită” a răposatului, băieții afirmând cu toții că a murit fericit cu „Cucul” băț...

   După cum știm „sângele apă nu se face” cei doi au uitat de disputele de la parastas și pleacă fericiți la doamnele (bețivele din Tătaraș” cu ardei mușcați de pe masă, colaci și suc pe jumătate, intrați în apartament, doar ei știu ce au mai făcut...

PEREGRINACIÓN Athos Impresiones, meditaciones y el itinerario a la Montaña Sagrada

Antes de describir la hermosa peregrinación, me quiero confesar pasado algo maravilloso en mi vida. Yo era un día en el cementerio, meditar, orar por los muertos a la vida eterna y yo pensé que en que ocurrieron los cadáveres en tumbas y descansar y horas. Pensando repente pensó que yo encontré a mis viajes por Europa y Asia, recordándome que viajé en Europa de largo y ancho, pero yo no soy digno de Monte Athos Dios para llegar. Recé simplemente a rezar para que mi vida efímera allí, y él me oyó, un pecador orar al Señor, porque una semana más tarde me llama compañeros y me pregunta si quería ir a Athos. Me gustó mucho y me dijo: "Dios es grande" y escuchar y menos fieles. Le confesé que muy bien, algunos pueden creer en dispensación divina, otros pueden decir que es una coincidencia. En mayo, el día diez de cada mes, fui a Athos, prelados, asesores y personas de Iasi hazaña. Tres sacerdotes y cinco laicos (incluido el conductor), me hicieron una oración por el viaje y luego comenzaron discusiones interesantes mayéutica, gnoseológica y, a veces anecdótico. Todo el mundo estaba alegre y feliz, algunos habían servido en Athos, pero la mayoría se fue por primera vez. Pasé la noche en las montañas Decenas Bulgaria y la lluvia comenzó tintineo no ver 10 metros de frente y la belleza fenómeno y relámpagos. Lluvia de la mañana me llegó al monasterio de San Juan de Rilla, un monasterio extraordinaria, pintado en el exterior, gran araña (con una forma interesante) y patio de acera. Oramos los santos iconos y un monje (rumano o sabía rumano), se encontró con reliquias de Juan el Rilla que estaban en un hermoso bosque relicario de color (que se encuentra bajo el icono del Salvador el iconostasio) Rainbows reales (pero no kitsch hueso), que oró, y luego me dieron la bendición del obispo, me compré uno y fui recuerdo frío. (Era un paisaje muy hermoso y él hizo un monasterio místico impresión). Uno de los padres de familia tuvieron la inspiración "divina" y tomó una ciruela casa y nos dieron una tot calentamos el cuerpo y el corazón nos regocijamos. En Grecia después de la aduana, nos detuvimos y comimos toda la estación de comida, cansados ​​pero contentos porque nos estamos acercando a la Montaña Sagrada. En nuestra autopista hermanos búlgaros que era bueno, pero no menos los conductores y los guetos comunistas. En lugar de ello se recomienda a los griegos a reparar algunas carreteras porque de lo contrario los bujes y resortes a menudo cambian coches. Por la tarde llegamos a Tesalónica, nos alojamos en el Hotel Cielo después de una ducha fui al monasterio de Santa Anastasia y adorábamos las reliquias, que olía, olía como el cielo toda la fragancia y sintieron cuando rezar No quería ir, cerrar el ataúd y la meditación, nos damos cuenta de înţelpciunea santo elegido la parte buena y mis preocupaciones mundanas de mi corazón pegado. Por la noche cenamos todos en una comida rápida después de que hemos roto las manos "-gym lengua" porque Grecia no sabía que "Inglés", el mercado de pulgas. Nos divertimos, hablamos en la mesa y luego fuimos a odihinm cuerpos indefensos. Por la mañana me desperté temprano y me fui en el jardín, se han analizado las montañas, el rocío y la niebla que sale de la tierra, recordé el libro del Génesis y el mundo începutl cuando no estaba lloviendo. Todos fueron despertados alegre, relajado y feliz, todos comimos bien, bebimos café y hablamos de teología y fuego sagrado. Admiro a la creación y el panorama de Dios, y luego me fui alegremente en el centro de Tesalónica. Aquí yo estaba en San Ven. David y Santa Anna y todos oraron y reliquias olía genial y me di cuenta de que todos ellos tienen su fragancia personal (especificar). Entonces llegué a la iglesia de Santa Sofía y San Basilio de Tesalónica, donde había grupos de alemanes. Hablé con algunos de los antiguos (alemán) y estaban profundamente impresionado por la belleza de las reliquias y las iglesias. Más tarde fuimos a la iglesia St. Anisa y San Gregorio Jerarca y Metropolitano de Tesalónica donde estaban las reliquias de San Gregorio Palama. Allí conocí a grupos de monjas en Rumania, con viejos sacerdotes peregrinos que admiraban y se maravilló ante la belleza de los edificios. Al mismo tiempo que visitamos la ciudad, los edificios más nuevos y mayores, mediteraniano-estilo románico, y las casas estamos terraza cubierta; se observa que tenía una dignidad que no afectó el comunismo construcción "gris" democrática. En el acantilado conocí Padre rumana Cleofás, recordamos a los chicos a usar en sus oraciones y hablamos con él y luego entramos en la playa donde me di cuenta de que las terrazas con vistas panorámicas al mar eran a tiempo completo 11:00 y los hijos llegaron a casa de la escuela. Hablar de los muchachos se preguntaban: "¿Quién trabaja en Grecia, donde todo el mundo es la terraza? "" ¿Por qué vienen tan rápido a los niños? ". Aquí algunos de los grupos visitaron el paseo marítimo de Torre Blanca, una torre con una historia interesante, donde fueron torturados muchos cristianos. Un colega fotografió los barcos y me informaron sobre la historia, la economía y la universidad de la ciudad. Yo tenía el almuerzo en un restaurante griego y me encontré con que el empleador tenía discusiones esposa del rumano de Constanta y aprendió de él. Después del almuerzo visitamos la iglesia de San Demetrio la mirra y cerramos las reliquias y luego ir al Monasterio de San Juan el Divino, donde adoramos a la tumba de San Paisios recientemente canonizado. Había mucha gente adorados en su tumba, y el monasterio era extremadamente limpia y bien equipada en términos de paisaje. Había terrazas y jardineras con flores, el jardín y la vista era gran deleite en ti. El monasterio tenía un programa bien definido que estrictamente mantuvo (en términos de visitas) y disfrutamos de salida de mierda y un vaso de agua fría. Interesante es que el monasterio tenía y ofreció recibos de pago, que impresionaron a la "fiscal" que nos acompañó. Esta fue la última visita, me fui detrás de Tesalónica, (una ciudad muy hermosa con su historia), muchas iglesias, edificios antiguos, la arena donde los gladiadores lucharon y ahora crecer la hierba y los árboles. ¿Cuántos murieron allí, cuántas apuestas se colocaron y cuántos eran sangrientas batallas, pero el tiempo ha dejado todo y se mantuvo sólo ruinas. Vi muchos mendigos en alcohólicos Salónica de los suyos, que yo realmente quería darle una bebida, pero también me pareció que era de mala gana (personalmente). En el camino hablamos con uno de los padres y analizamos su flora y fauna, apreciando que ni siquiera árida pero también es rica en algunas áreas. Los paisajes son muy hermosas casas con un cierto alininiament y algunos arquitectura.
Noche Ouranopolli llegamos, nos alojamos en una anciana que tenía una pensión con la humedad, barato es verdadera e íntima al mismo tiempo. Cené en un restaurante griego y nuestra guía recomienda un niños de padres piadosos pulpo en salsa de vino que les encantó a unos y no a otros. Camarero rumano y el pago era nosotros "caímos" para mí la cerveza românşte me costó más de la cena, bon allí, pero al menos era agradable porque todos hablamos y admiramos el mar. He visitado la ciudad y me pareció bastante interesante que muchas terrazas, cafés, restaurantes y tiendas con objetos religiosos.
FIRMA DE ATHOS mañana se levantó temprano y se dirigió al puerto, esperaba para llevarnos permiso para permanecer en Athos, y el coche llegó a un ciudadano que tiene la figura de "con" que estaba en el emocionante e inesperado entregado estos "despachos" después nos embarcamos en el ferry. Hablé con algunos alemanes, y quedamos encantados de peregrinación de la ortodoxia mística. Analicé el mar y el monte Athos visto muchas "casas" / células, que asumen cierta pusnici vivo. Aterricé en Mănstirea Dohariu en el icono de la Virgen María "rápida obediente." Manas es un hermoso jardines de piedra y árboles de limón. Cerramos el icono y vimos un viejo monje que tenía una extraña enfermedad y el compartimiento. Me pregunté en mi mente, ¿por qué lo hace o lo que se esconde detrás de este comportamiento. Me alojé en la mesa de refectorio, întâplator estaba sentado junto a un obispo ruso vino a visitar. Se enrojeció la cara (pelirroja) y $ parecía Varlaam, se enfrentaba a un vaso de cristal y una jarra de vino "rosa", cubiertos y plato de porcelana. Mortales noviembre comieron en cuencos de metal y agua bebieron. Fade macarrones con chicos les llamó una manzana y una ensalada de hierbas. Uno de los padres no pueden sufrir la comida que me importaba mil de pasta blanda y yo 'salvado' y yo me salvó la campana que venció Bishop (todos se levantaron bruscamente y unos pobres monjes salieron a înbuce algo, probablemente, no tienen dientes o comer demasiado difícil). Nos obispo bendijo a todos y nos fuimos a pie hasta el monasterio de Jenofonte. El paisaje era flores de montaña encantador, árboles en flor, el aire fresco y la tranquilidad imperturbable celeste. Hicimos una parada y hablar, uno de los padres nos dijeron algunas anécdotas que nos hicieron toda sonrisa. Me detuve en Spring St. George y teníamos suficiente masa de agua con beneficioso. La tradición sostiene que el icono ha llegado de esta fuente a la mar después de haber sido arrojado al iconomachy mar. Al llegar a Jenofonte, oramos y oramos al Santos Iconos, y luego todos cantamos el icono de la Virgen "Lumineză, brillamos arriba," analizamos la construcción y el techo y me di cuenta de que todas las construcciones Athos en lugar de azulejos han dado forma a la piedra, lo que da una arquitectura de carácter y hermosa de las iglesias y ermitas. Al salir vi lugar de fumar para los peregrinos, y la estación de ferry aştepare dos monjes afanosamente fumar, super. Por supuesto que me puse a hablar con ellos y traté de conocer sus puntos de vista sobre el vicio. Ellos confesaron que fuma y abad reproche durante 15 años. Fumar sólo el tiempo y no se les permitió duhnească en extraña cigarrillo. El cuminecat había ningún problema porque los cánones no proporcionan defecto que dicen ... Nuestro viaje continúa por mar hasta el puerto de Dafni, el mayor puerto de Athos y desde allí tomamos un autobús los viajeros antiguos y îmbâxit polvo a la capital Karyes . Subir las serpentinas de montaña, que pasan por que el pensamiento pueda herir freno "tramwai" (como me llamé autobús) y se podía llegar en poco tiempo al Señor. Al llegar a Karyes así, suministramos las tiendas con lo necesario y nos fuimos a la iglesia donde nos Protaton adorábamos icono de la Virgen María "Axion Estin" y edificio admirado. Desde aquí nos dirigimos a mariminosul Monasterio ruso San Andrés, donde nos adorábamos al Cabo de San Andrés y de iconos. La iglesia es grande, impresionante, rusos específica "Bolshoi" y iconostasio dorado extraordinaria, sólida ábsides de la iglesia y la pintura de rara belleza. Jugué aquí brillar y resucitado mientras caminamos al "centro" y en el camino me salvé una tortuga que salió a la carretera.
CU aventuras "TRAMWAIUL" Padre de Nea Mítica (guía), póngase en contacto con un conductor rumano y alquila una furgoneta modificada para ruedas todo terreno. Şanterist sus chistes eran un poco anticuado y bastante tonto. Olía boca "hacer" y se acercó al foso demasiado duro, (arriesgado, podría romper el banco y fue tomada). Los entrenadores han subido cuatro sacerdotes en Hunedoara, chicos humildes como él llamó a uno de nuestros padres, incluso mansos le llamaría, que había venido a rezar en el Monte Santo. Der Alchoolismus de nieve mítica no habría hecho un buen rato de ellos ofender, pero eran la diversión de su estupidez. Por supuesto, mientras nea Mítica era una guía, que proporciona explicaciones y anotaciones del Monte Athos, (algunos mal, pero algunos útil). Anotado el que se sentaron en el banquillo de vuelta, le castañeteaban los dientes mal y vio Mítica nea (inconştieintul) que volvió la cabeza y hablar con nosotros. Vi un hermoso paisaje y el Monte Athon, que todavía tenía manchas de nieve. Nos cobraron Nea Mítica Avid y "empresario şpăgar", los padres de Hunedoara les dieron en otros lugares, y el nuevo lago Hermitage. Aquí había un holandés que se convirtió al poco ortodoxo y habló con él (especialmente uno de nuestros padres era más interesado en el caso). Un monje fanático recibirnos agua, Uzzo y mierda, vaya culto en la Iglesia, (muy pequeña, con un parqué en el suelo y la altura fue de 2, 10, por me dio aspecto de cabina (sin crítica, sin objeto ... eran probables posibilidades) y bajan a la celda de Simeón monje. Mientras descendíamos, la frescura del aire, los bosques y la atmósfera nos revivieron desde todos los puntos de vista (o al menos yo, porque yo no estaba cansado) . Fuimos recibidos por un monje que trabajaba en la jardinería, la estancia e invitó a asistir a las vísperas. Lea Salmos, sopesar las voces de los padres (aunque monjes pobres no sabían cantar, padre cantaba el libro) que estaba pensando Barnea, ustedes dos habría hecho si hubiera oído. Después de terminar las vísperas, me comí un frugal (esa noche) y cada uno se fue a las células de nuestro (padres se separaron, nosotros los laicos por separado). Dejé en caminos con una barra hecha de los bosques con el fin de encontrar una pusnic o un místico, vi hermosos paisajes, meditado y mi gratitud, encontré una casa / cabaña de un pusnic, pero no se atrevieron a ir a no molestar a nadie. Me Plinbându por el bosque, oyendo el murmullo de placer para mí, pero confieso que hubo momentos en que susurran y el rugido se convierte en la densidad de los bosques (la creación de un semi-oscuro, que dio una sensación de miedo). Después de esta larga caminata, me encontré de nuevo en el mismo lugar encontramos un monje en el monasterio estaba hablando con alguien por teléfono y gimió ciertos hermanos tentaciones. En el dormitorio de invitados, el ambiente estaba caliente, risas y cuentos, el conductor Sr. "calculatorist" feliz y cálida de "Raki". Sr. Fiscal meditar y se quedó dormido "universidad" agotado y colega aún no se ha decidido si o no participar en la Misa. A las 1:30 de la mañana, el despertar como el ejército, y cortar campana al oír el ruido, para algunos fue un castigo, rostros cansados ​​y muecas de asombro en sus rostros, pero llegar a la iglesia se veía debido a "problemas". Antes de ir a St. Misa, me fui en la oscuridad de la noche para ver algo (personal) y que se veía en el cielo crugul. Tan hermosa era Luceafărului bóveda y el brillo, las estrellas en forma inmediata como lo recordaba el filósofo alemán Kant quien dijo que dos cosas son sorprendido por la fuerte "la conciencia humana y el cielo". El brillo de las estrellas es más fuerte allí porque la oscuridad no es "roto / diluida" por farolas o casa. Volviendo a misa, he leído los salmos el señor Fiscal-tam dem, cantaba los padres y el cansancio causado uno de los padres que inventar una nueva "fórmula doxología" que nos divertía mañana en el desayuno. Tartamudeando sacerdote balbuceos, creamos dificultades para cumplir con el extraño y con qué frecuencia, era perder la respuesta correcta. Jugué muy bien de todos modos, les gusta lo que ellos (los monjes) tiene más sentido que para cantar en la mañana hice réquiem por los muertos, discutimos la corte ermita, admiré la montaña y nos dieron una mesa (niños me dicen ), pesaje y díptico fue. Tuve con él para decir "hola" a los monjes se retiraron a las células sin decir adiós. Subí Monte difícil, senderos y escaleras bocetos y reunirse en una discusión lugar maeutică con Pr. Paisie No quiero a criticarlo, pero tiende hacia el fanatismo. Explico que el error doctrinal y se inicia una estación de la práctica a la espera de un circo reunió a todos los laicos y monjes entre ellas una más extravagantemente, lo que molestó y algo desarrollado. (Está bien, estoy trabajando en un caso, envía un correo electrónico y correcta diplomática, después de la sugerencia del Sr. Fiscal). Viene Nea Mítica, por supuesto, de "hacer" en la cabeza, lleva a los padres de más de Hunedoara y empezar la aventura con "tramwaiul". Bromas su "exuberante", pero esta vez realmente escapé, hasta que me enojé y le dije a mantener la cabeza que (remolque îmbâxit) como y charla que oímos tan. Canté junto con sacerdotes de Hunedoara en el coche (Cristo ha resucitado) y fui a Vatopedi, supo que algo la historia nea Mítica y explica, según su expresión bastante prolija. No sé por qué (învârteală) era un ciudadano tomó en el camino y nos fuimos a un monasterio rumano aquí abad nos mantiene un parénesis el umbral sobre Arsenie Boca y nos pregunto si sabemos lo pecuniaria y yo un poco Me perdí por no decir nada, ya que en toda la charla y amarga contra el sacerdote de Hunedoara, a quien llamaban "Culpable sin culpa" de comercealizarea de litografías, etc., de la tumba del Padre; (Tenga en cuenta que en este boceto, se quedó unos tres meses Arsenie Boca). Al llegar a Vatopedi, vi muchos iconos incluyendo el llamado oreja cabeza "shot" incorrupto de San Juan Crisóstomo (+ 407), adorábamos piadoso y un monje francés, fue muy amable con nosotros, ya que hablamos de juegos Recibió bienvenida y nos dio el petróleo y algunos (cables) que la fe y la oración, las mujeres que no conciben los bebés deben usar y usar código abierto Virgen vivificante. Pedimos permiso a los padres para cantar (brillo) en el icono de la Virgen, y nos fuimos, y cuando canta padre que sabe lo que vio en nosotros o qué recuerdos me desperté, llorando, puede alegría o algo .... ser útil para ellos y habían adorado con fe y esperanza, porque el Señor escucha sus oraciones! Después compré algunos recuerdos, incienso y más después de necesidad y esposas "comando", fui a la Ermita de San Proorc Elías ruso edificio "Bolshoi" con hermosas pinturas y retablos llenos de oro. Jugué aquí el icono de San Paisie Velcikovski de Neamt y adoré icono de la Virgen "llorosa". Los padres en Hunedoara, quedaron impresionados por la tercera canción del Cristo resucitado y quieren aprender, para transferirlo a sus fieles en Transilvania; Recordemos aquí "calculatoristului" para enviar imágenes a disfrutar de sus corazones ... Empezamos a monasterio Stavronikita, donde el icono de la Virgen María que fue retirado del mar con una concha pegado a la frente, la tradición dice (o al menos su boca nea Mítica) que cuando querían desprenderse shell sangró por lo que queda en la historia con este milagro. Analicé y la verdad es, restos de sangre se puede ver hoy. Aquí adoramos y el icono de San Nicolás y en especial los que llevan su nombre. Salida hacia el Monasterio Iviron, por supuesto condición del conductor empeoró sus chistes "buena", continuó, pero al menos me divierten "bufoneala" él, especialmente cuando explica la historia de los monasterios. Espero no confundir, pero tenga en cuenta que aquí nos encontramos de nuevo con el ruso obispo Rusikon con un tarro y movers le guardo, pero lo que destacaba más fuerte, estaba "avetoro" su guardaespaldas KG B -ist que tienen más de 2 m, 150 kg de músculo y dos tatuajes, una manopla en la mano y un "escarabajos" o serpiente en el cuello. La imagen en el monasterio, que mientras tanto adoraba todas las reliquias, que eran muchos, conocidos y desconocidos santos, y luego de cumplir con el icono de Rusia de la Virgen, donde vi un "ritual aparte del icono santo "Touch; (Yo conozco al Padre. Semen que la santidad no es contagioso). "Avetoro" no cruzó a sí mismo, parecía que el circo para nosotros, ¿quién sabe lo que pensaba de filetes y şpriţuri y estábamos aburridos con nuestro ritual. Iviron dejar atrás y vamos por el Monasterio de Karakallou, convento ayudado por Petru Rares reforzó su torre de gasto e ir a la Gran Lavra. Aquí yo admiraba un hermoso viejo Cypress, miraba ávidamente a este árbol y yo admiraba. Oramos en la tumba de San Atanasio de Athos, y vi caminando por el patio cubierto con tela icono de la Virgen a ser protegidos de la U. V y adoraron a un solo padre Hunedoreanul "clandestina". Todo esto "excéntrica" ​​en Kare cambió potcapul un Culion ruso, que dijo que va a soportar el invierno y la esperanza de sentar bien.
ERMITA RUMANO PODROMU
Los anfitriones monjes nos recibieron bien en esta ermita, con el ritual, Uzzo, mierda y la invitación a almorzar. Por primera vez se nos pidió permiso de residencia Athos y fue inscrito en un registro grueso como AAC. Asistí a las Vísperas y después me invitaron al refectorio, donde comí ensaladas, verduras, queso y agua. Los sacerdotes fueron alojados por separado y nosotros los laicos otros (células dormitorios) son comunes. Para llegar a la habitación, para subir printrre algunos corredores (laberintos) oscuro, que estaban en reparación. La habitación estaba limpia, moderna, incluso yo diría, con suelo de parquet, ventanas y paredes pintadas pura; (en el oeste, había dos grandes cuadros de la Virgen María y Cristo). Dejamos las maletas y salir de inmediato de la cueva de San Atanasio, a través de una puerta de la calle lateral del monasterio, atravesando un bosque de arbustos (alrededor de 2 m), muy grueso e impresionante. En unos 30 minutos llegamos aquí tenemos maravillosa belleza del paisaje, donde se eligió a San sălăşuiască y habló de su fuerza física para descender y subir, porque fuimos por las escaleras al menos 400-500 . En su cueva quedaron, hervidor de agua, café, azúcar y una botella para los peregrinos y se excavaron en la roca y ver todo tipo de insumos que se formaron naturalmente depresiones. Volvemos al monasterio alegre y hablar con uno de nuestros queridos sacerdotes Hunedoara, que me confió que "paisano" Nuestro raro conductor moldavo, se les tomó menos dinero en el transporte, y de hecho pagaron rebordear su tío. Yo estaba indignado, el Sr. Fiscal dijo que se calmara y me sale por esta astucia ... En el dormitorio, nuestra calculatoristul, sentí perdido nuestro conductor el señor y no fui a la cueva, que estaba molesto, cómo, por qué? ? Etc ... Quería ir oscuro, pero poco impedimento eran chacales que les cantaban en la ventana y el viento que azotaba la ventana. Visita diferido mañana está destinado a guiar al padre, pero el coñac dio ganas de vivir a los niños y riendo muy fuerte viniendo monje barbudo retorció nerviosamente y dice: "En este monasterio ya no era capaz de leer o rezar un solo" .. . Tranquilo durante cinco minutos y comenzó desde el dormitorio al lado de "Cioaca" Yo y el Sr. Fiscal dejar a la ducha y admirar el patio, el monasterio y la biblioteca a la que llegué. Ir a descansar, los chicos estaban felices y en adelante serán las luces después de un sueño (vigilancia), la campana sonó a las dos en el corredor, y luego el gran monasterio. Vamos a trabajar y dejar el monumento, me senté en el banco junto a una de nuestros padres, entonces hablamos de un monje y dejamos a los lectores de conmemoración del porche. Tenían cientos de velas conmemoración y los leen. La misma atmósfera mística en la iglesia era semiîntunerci, velas y lámparas de aceite. Mañana cansados, nos despedimos de los padres y nos fuimos a Karey Hunedoara con el mismo Mítica nosotros para siempre picaron serpiente. Aquí fui a Chilia San Sava el santificado y vi un icono muy rara de la iconografía ortodoxa, el lactante Virgen. Salimos del puerto de Dafni aquí a hacer amigos con un simple monje, pero humilde. Nos embarcamos en un barco rápido y llegamos a Uranopolis, donde almorzamos (costo de vida). Damos gracias a Dios e ir al país, el camino de regreso fue tranquilo, el clima bueno, nos detiene en la frontera entre Bulgaria y Grecia, donde hice algunas compras, y la tienda era el dinero paridad mierda, queriendo engañar a uno de nuestros padres. Una vez en Rumania, a la medianoche, vi Popular Salvación Cathedral House, admiraba los edificios, y le dije a la alianza, para quedar bien, porque no se desplazará en el momento adecuado. Vamos a comer algo, y Aghia por un policía quería arruinar nuestro humor, nuestro conductor ameniţând que modifica. El "muşamalizează" este problema de viajar toda la noche y me dieron saludable y me dicen que el hogar más espiritual. Gracias Señor por tu ajutorl observar y guiarnos en todos nuestros días a su reino eterno !!!! Amen !!!

PÈLERINAGE Athos Impressions, méditations et l'itinéraire à la Sainte Montagne

 Avant de décrire le beau pèlerinage, je veux confesser passé une chose merveilleuse dans ma vie. Je fus un jour dans le cimetière, la méditation, la prière pour les morts à la vie éternelle et je pensais que les cadavres dans les tombes et de repos et de temps dans lequel ils surviennent. Penser soudainement pensé que je courais à mes voyages en Europe et en Asie, me rappelant que je suis allé en Europe longue et large, mais je ne suis pas digne de Dieu Mont Athos à arriver. Je priais simplement à prier pour obtenir ma vie éphémère là, et il m'a entendu, un pécheur prier le Seigneur, car une semaine plus tard, il me appelle camarades et me demander si je voulais aller à Athos. Je l'ai aimé et je l'ai dit "Dieu est grand" et d'écouter et moins fidèle. Je ai avoué que grande, certains peuvent croire en dispensation divine, d'autres peuvent dire qu'il est une coïncidence. En mai, la journée de dix du mois, je suis allé à Athos, prélats, des conseillers et des personnes de Iasi feat. Trois prêtres et cinq laïcs (y compris le conducteur), je fis une prière pour le voyage et ensuite entamé des discussions intéressantes maïeutique, gnoséologique et parfois anecdotiques. Tout le monde était joyeux et heureux, certains avaient servi sur Athos, mais la plupart est allé pour la première fois. Je passai la nuit dans les montagnes Scores Bulgarie et la pluie a commencé cliquetis ne vois pas 10 mètres de phénomène de l'avant et de la beauté et de la foudre. Matin pluie Je atteint le monastère Saint-Jean de Rilla, un extraordinaire monastère, peint sur l'extérieur, grand lustre (avec une forme intéressante) et la cour Pavement. Nous prions les saintes icônes et un moine (roumain ou savait roumain), il a trouvé des reliques de Jean Rilla qui étaient dans un reliquaire beau bois de couleur (qui est sous l'icône du Sauveur l'iconostase) réels Rainbows (mais pas kitsch osseuse), nous avons prié, et puis je me suis bénédiction de l'évêque, je l'ai acheté et je suis un souvenir froid. (Il était un très beau paysage et il a fait un monastère mystique de l'impression). Un des parents a eu l'inspiration «divine» et a pris une prune maison et nous a donné un tot nous réchauffons corps et cœur nous réjouissions. En Grèce, après la douane, nous nous sommes arrêtés et avons mangé toutes les stations de la nourriture, fatigués mais heureux parce que nous nous approchons de la Sainte Montagne. Lors de notre route des frères bulgares, il était bon mais pas moins les pilotes et les ghettos communistes. Au lieu de cela, nous vous recommandons les Grecs à réparer certaines routes parce que sinon bagues et les ressorts changent souvent voitures. Dans l'après-midi nous sommes arrivés à Thessalonique, nous sommes restés à l'Hôtel Paradis après une douche, je suis allé au monastère Sainte-Anastasie et nous avons adoré les reliques, nous avons senti, senti comme le ciel tous senti le parfum et le moment de prier Ne vous vouliez aller, fermer votre cercueil et la méditation, nous nous rendons compte înţelpciunea saint choisi la bonne part et mes préoccupations mondaines de mon cœur coincé. Dans la soirée, nous avons dîné tous à un fast-food après que nous avons brisé les mains "langue-gymnase" parce que la Grèce ne savait pas que «l'anglais," le marché aux puces. Nous nous sommes amusés, nous avons parlé à la table et puis nous sommes allés à odihinm organismes sans défense. Dans la matinée, je me suis réveillé tôt et je suis sorti dans le jardin, nous avons analysé les montagnes, la rosée et la brume venant de la terre, je me suis souvenu du livre de la Genèse et dans le monde începutl quand il ne pleuvait pas. Tous ont été réveillés joyeux, détendu et heureux, nous avons tous bien mangé, bu du café et parlé de la théologie et saint brasier. Je admire la création et le panorama de Dieu, et puis je suis allé gaiement dans le centre de Thessalonique. Ici, je suis à Saint-Ven. David et St. Anna et nous avons tous prié et reliques sentait bon et je remarqué qu'ils ont tous leur parfum personnel (préciser). Puis je suis arrivé à l'église Sainte-Sophie et Saint-Basile de Thessalonique où il y avait des groupes d'Allemands. Je ai parlé à certains vieux (allemand) et ont été profondément impressionnés par la beauté des reliques et des églises. Plus tard, nous sommes allés à l'église Saint-Anisa et Saint hiérarque Gregory et le métropolite de Thessalonique où ils étaient les reliques de saint Grégoire Palamas. J'y ai rencontré des groupes de religieuses en Roumanie, avec de vieux prêtres pèlerins qui admiraient et émerveillé par la beauté des bâtiments. Dans le même temps, nous avons visité la ville, les bâtiments nouveaux et les anciens, mediteraniano-style roman, et les maisons sont terrasse couverte; il est observé que avait une dignité qui ne touche pas le communisme démocratique "gris" construction. Sur la falaise, je rencontrai le père Cléopas roumaine, nous nous souvenons des garçons de porter dans leurs prières et nous avons parlé avec lui et puis nous avons marché sur la plage où je remarquai que terrasses avec vue panoramique mer étaient à temps plein 11h00 et les enfants rentrant de l'école. Garçons talking demandaient, "qui travaille en Grèce, où tout le monde est sur la terrasse? "" Pourquoi venir si vite les enfants? ". Voici quelques-uns des le groupe a visité le front de mer White Tower, une tour avec une histoire intéressante, où de nombreux chrétiens ont été torturés. Un collègue a photographié les navires et je été informé sur l'histoire, l'économie et ville universitaire. Je devais déjeuner dans un restaurant grec et je trouve que l'employeur a eu des discussions épouse de Constanta Roumanie et il a appris de lui. Après le déjeuner, nous avons visité l'église de St. Demetrios Myrrhe et nous avons fermé les reliques et puis aller au monastère de St. John the Divine, où nous avons adoré au tombeau de saint Paisios récemment canonisé. Il y avait beaucoup de gens ont adoré sur sa tombe, et le monastère était extrêmement propre et bien équipée en termes de paysage. Il y avait des terrasses et des jardinières de fleurs, le jardin et la vue était un grand plaisir à vous. Le monastère avait un programme bien défini strictement gardé (en termes de visites) et nous avons apprécié le départ de merde et un verre d'eau froide. Intéressant est que le monastère avait et a offert de trésorerie reçus de registre, qui ont impressionné le "procureur" qui nous accompagnait. Ce fut la dernière visite, je suis parti derrière Thessalonique, (une très belle ville avec son histoire), de nombreuses églises, bâtiments anciens, l'arène où les gladiateurs combattaient et maintenant pousser de l'herbe et des arbres. Combien y mourut, combien de paris ont été mis en place et combien étaient des batailles sanglantes, mais le temps a cessé de tous et ne reste que des ruines. Je voyais beaucoup de mendiants dans les alcooliques Thessalonique de leur propre, celui que je voulais vraiment lui donner un verre mais je aussi me trouvai à contrecoeur (je personnellement). Sur le chemin, nous avons parlé à un parent et analysé leurs flore et la faune, en reconnaissant que pas même aride mais aussi riche en certains domaines. Les paysages sont très belles maisons avec un certain alininiament et une architecture.
Ouranopolli soir nous sommes arrivés, nous avons séjourné à une vieille dame qui avait une pension avec le moisi, pas cher est vrai et intime en même temps. Je devais dîner dans un restaurant grec et notre guide a recommandé un pieux garçons mères poulpe à la sauce vin qu'ils aimaient certains et pas à d'autres. Serveur et le paiement roumaine a été de nous "dégringolé" pour moi la bière românşte me coûter plus cher que le dîner, bon là, mais au moins il était agréable car nous avons tous discuté et avons admiré la mer. Je visitais la ville et a trouvé très intéressant que de nombreuses terrasses, cafés, restaurants et magasins avec des objets religieux.
SIGNER POUR ATHOS matin nous nous sommes levés tôt et est allé au port, attendu pour nous apporter la permission de rester dans Athos, et la voiture est venu à un citoyen, vous avez la figure de "con" qui était sur la passionnante et inattendue remis ces "dépêches" après nous avons pris le ferry. Je ai parlé à certains Allemands, et avons été charmés pèlerinage de l'orthodoxie mystique. Je analysé la mer et le mont Athos ai vu beaucoup de "maisons" / cellules, qui assumera certaines pusnici direct. Je atterri à Mănstirea Dohariu où l'icône de la Vierge Marie "obéissant rapide." Manas est une belle jardins de pierre et de citronniers. Nous avons fermé l'icône et avons vu un vieux moine qui avait une étrange maladie et le compartiment. Je me demandais dans mon esprit, pourquoi faut-il ou ce qui se cache derrière ce comportement. Je suis resté à la table de réfectoire, întâplator je suis assis à côté d'un évêque russe est venu visiter. Il a été le visage rougit (rousse) et Ps ressemblait Varlaam, faisait face à un verre de cristal et une carafe de vin "rose", couverts et la Chine plaque. Mortels novembre mangeaient dans des bols en métal et bu de l'eau. Macaroni fondu avec les garçons les appelait une pomme et une salade d'herbes. L'un des parents ne peut pas souffrir de la nourriture je me souciais mille pâtes fade et I 'sauvé' et moi m'a sauvé cloche qui a battu Bishop (tous ont fortement augmenté et une mauvaise moines de gauche à înbuce probablement quelque chose ne pas avoir les dents ou manger trop difficile). Nous évêque bénit tous et sommes allés à pied au monastère Xénophon. Le paysage était fleurs de montagne enchanteur, arbres en fleurs, l'air frais et la tranquillité paisible céleste. Nous avons fait un arrêt et de parler, un parent nous a dit quelques anecdotes qui nous fait tous sourire. Je me suis arrêté au Spring St. George et nous avons eu le corps de l'eau assez avec bénéfique. La tradition veut que l'icône est venu de cette source à la mer après avoir été jeté dans le iconomachy de la mer. En arrivant à Xénophon, nous avons prié et nous avons prié à Saintes icônes, puis nous avons tous chanté l'icône de la Vierge "Lumineză, briller," nous avons analysé la construction et le toit et a remarqué que toutes les constructions Athos au lieu de tuiles ont façonné la pierre, qui donne une architecture de caractère et belle des églises et des ermitages. En sortant je voyais lieu de fumer pour les pèlerins, et la station de ferry aştepare deux moines fumer activement, super. Bien sûr, je commencé à parler avec eux et essayé de trouver leurs points de vue sur le vice. Ils ont avoué qu'il fume et reprends abbé pour 15 ans. Fumer seulement de temps libre et ne sont pas autorisés à duhnească dans étrange cigarette. Le cuminecat avait pas de problème parce que les canons ne fournissent pas de défaut ils disent ... Notre voyage se poursuit par la mer au port de Dafni, le plus grand port d'Athos et de là nous avons pris un bus anciens et îmbâxit de poussière voyageurs de la capitale Karyes . Escalade les serpentines de montagne, vous passez par cette pensée pourrait blesser frein "tramwai" (comme je l'ai moi-même appelé le bus) et vous pouvez rapidement atteindre le Seigneur. En arrivant à Karyes bien, nous avons fourni les magasins avec le nécessaire et nous sommes allés à l'église où nous adorions Protaton icône de la Vierge Marie "Axion Estin" et admiré édifice. De là, nous nous dirigeons vers mariminosul monastère russe Saint-André, où nous adorions au cap Saint-André et icônes. L'église est grande, impressionnante, Russes spécifique "Bolchoï" et iconostase dorée extraordinaire, solide absides église et le tableau d'une rare beauté. Je jouais ici briller et ressuscité que nous marchons au «centre» et sur la façon dont je sauvé une tortue qui est sorti sur la route.
CU aventures "TRAMWAIUL" Père de Nea Mitica (guide), contacter un pilote roumain et loue une camionnette modifiée pour les roues tout-terrain. Şanterist ses blagues étaient un peu désuète et plutôt ridicule. Elle sentait la bouche "faire" et a approché la fosse trop dur, (risqué, pourrait briser la banque et a été prise). Les entraîneurs ont grimpé quatre prêtres à Hunedoara, humbles gars comme il appelait l'un de nos parents, même doux, je l'appellerais, qui était venu prier à la Sainte Montagne. Der Alchoolismus de neige mythique aurait pas fait plaisir de les offenser, mais ils étaient sympas de sa stupidité. Bien sûr, tout AEN Mitica était un guide, il fournit des explications et des annotations du Mont Athos, (un peu mal, mais certains utile). Il annoté qui était assis sur la banquette arrière, claquant des dents mal et elle a vu Mitica AEN (de inconştieintul) qui tourna la tête et nous parler. Je l'ai vu de beaux paysages et le mont Athon, qui avait encore des plaques de neige. Nous avons dû payer Nea Mitica Avid et «affaires şpăgar", les parents de Hunedoara leur donnaient d'ailleurs, et le nouveau lac Hermitage. Ici était un Hollandais qui se convertit à orthodoxes et parlait peu avec lui (en particulier l'un de nos parents était plus intéressé dans le cas). Un fanatique de moine nous recevoir de l'eau, Uzzo et de la merde, allez culte dans l'Eglise, (très petite, avec un parquet au sol et la hauteur était de 2, 10, pour moi donné aspect de stand (pas critique, pas objet ... ils étaient possibilités probables) et descendre à la cellule de moine Siméon. Comme nous sommes descendus, la fraîcheur de l'air, les forêts et l'atmosphère nous revivre à tous points de vue (ou au moins moi, car je ne suis pas fatigué) . Nous avons été accueillis par un moine qui a travaillé dans le jardinage, le séjour et invité à assister à vêpres. Lisez le Psaume, peser les voix des parents (bien que pauvres moines ne savent pas chanter, mon père chantait le livre) je pensais Barnea, vous deux aurait fait si il avait entendu. Après avoir terminé Vêpres, je mangeais un frugal (ce soir) et chacun est allé à des cellules de notre (parents se sont séparés, nous laïcs séparément). Je suis parti chemins avec une tige faite de la forêt afin de trouver un pusnic ou un mystique, je vis de beaux paysages, médité et ma gratitude, je trouve une maison / hutte d'un pusnic, mais je n'a pas osé aller à ne pas déranger personne. Plinbându moi à travers les bois, en entendant le murmure de plaisir pour moi, mais je vous avoue qu'il y avait des moments où ils chuchotent et le rugissement se transforme en la densité de la forêt (la création d'une semi-obscurité, vous a donné un sentiment de peur). Après cette longue marche, je suis revenue à la même place, nous avons trouvé un moine au monastère parlait à quelqu'un au téléphone et gémit tentations de certains frères. Dans la chambre d'amis, l'ambiance était chaude, de rires et histoires, le pilote M. "calculatorist" heureux et chaleureux de «Raki». Monsieur le Procureur méditer et tombé endormi "université" épuisée et collègue n'a pas encore été décidé si oui ou non participer à la messe. A 1h30, le réveil de l'armée, et hachez cloche en entendant le bruit, pour certains, il a été la punition, les visages et les grimaces de la confusion sur leurs visages, mais arrivant dans l'église fatigués regarda en raison de «problèmes». Avant d'aller à Saint-messe, je suis allé dans l'obscurité de la nuit pour voir quelque chose (personnelle) et je regardais le ciel crugul. Était si belle Luceafărului voûte et de la luminosité, les étoiles immédiatement que je me souvenais du philosophe allemand Kant qui a dit que deux choses sont étonnés de la «conscience humaine et le ciel" forte. La brillance des étoiles y est plus forte parce que les ténèbres ne sont pas "cassé / diluée" par des lampadaires ou maison. De retour à la messe, je lis les psaumes Monsieur le Procureur tam-dem, chanté les parents et la fatigue causée un parent d'inventer une nouvelle «formule doxologie» qui nous amusait matin au petit déjeuner. Balbutiant babillage prêtre, nous créons des difficultés pour répondre à l'étrange et souvent ne, était de rater la bonne réponse. Je jouais très bien de toute façon, il les aimait tant qu'ils (les moines) est plus logique que de chanter le matin, je l'ai fait requiem pour les morts, nous avons discuté de la cour ermitage, je admiré les montagnes et nous avons eu une table (enfants, je disent ), de pesage et de diptyque gauche. Je eus avec lui de dire "Bonjour" aux moines se retirèrent dans les cellules sans dire au revoir. Je suis monté le mont difficile, des chemins sinueux et escaliers croquis et répondre à une discussion lieu de maeutică avec le Pr. Paisie Je ne veux pas le critiquer, mais tend vers le fanatisme. Je lui explique que l'erreur doctrinale et commence une station de pratique en attendant un cirque a réuni tous les laïcs et moines parmi eux un plus timbré, ce qui agaçait et peu développé. (Il est normal, je travaille sur un cas, envoyez un courriel et correcte diplomatique, après la suggestion de Monsieur le Procureur). Comes Nea Mitica, bien sûr, de «faire» dans la tête, prend les parents supplémentaires de Hunedoara et commencer l'aventure avec "tramwaiul". Blagues son «exubérante», mais cette fois, je me suis enfui vraiment, jusqu'à ce que je suis en colère et je lui ai dit de garder la tête que (îmbâxit remorque) au fur et à parler que nous entendons. Je chantais avec les prêtres de Hunedoara dans la voiture (Christ est ressuscité) et suis allé à Vatopedi, il savait que quelque chose l'histoire Mitica AEN et explique selon son expression plutôt prolixe. Je ne sais pas pourquoi (învârteală) était un citoyen a pris sur la route et nous sommes allés dans un monastère roumain ici abbé nous maintient un parénèse le seuil propos Arsenie Boca et nous demander si nous savons ce matériel et moi un peu me manquait de ne rien dire, parce que dans tous les discours et amer contre le prêtre de Hunedoara, qu'ils appelaient «Coupable sans culpabilité» pour comercealizarea de lithographies, etc., de la tombe du Père; (S'il vous plaît noter que, à cette esquisse, est resté environ trois mois Arsenie Boca). En arrivant à Vatopedi, je l'ai vu de nombreuses icônes, y compris la soi-disant "shot" tête oreille incorrompu saint Jean Chrysostome (+ 407), nous avons adoré pieuse et un moine français, était très gentil avec nous parce que nous avons parlé jeu Il a reçu les bienvenus et nous a donné l'huile et quelques (cordes) que la foi et la prière, les femmes qui ne conçoivent pas les bébés doivent porter et utiliser l'open source Virgin vivifiant. Nous avons demandé la permission d'un parent à chanter (brillance) de l'icône de la Vierge, et nous a laissé, et en chantant parent qui sait ce qu'il a vu en nous ou quels souvenirs je me suis réveillé, pleurer, peut joie ou quelque chose .... être utile pour eux et ceux qui ont adoré avec foi et espérance, parce que le Seigneur entend leurs prières! Après avoir acheté des souvenirs, de l'encens et de plus après nécessité et les femmes "de commande", je suis allé à la Russie Hermitage Saint-Élie Proorc édifice "Bolchoï" avec de belles peintures et retables pleines d'or. Je jouais ici l'icône de Saint Paisie Velcikovski de Neamt et nous avons adoré icône de la Vierge "larmes". Parents à Hunedoara, ont été impressionnés par la troisième chanson du Christ ressuscité et veulent apprendre, pour les transférer à leurs fidèles en Transylvanie; Rappelons ici "calculatoristului" pour envoyer des images pour profiter de leurs coeurs ... Nous commençons à Stavronikita monastère, où l'icône de la Vierge Marie qui a été retiré de la mer avec une enveloppe collée à son front, la tradition dit (ou au moins sa bouche AEN Mitica) que quand ils ont voulu décoller coquille bled qui reste ainsi dans l'histoire avec ce miracle. Je analysé et la vérité est, des traces de sang peut être vu aujourd'hui. Ici, nous adorons et icône de Saint Nicolas et surtout ceux qui portent son nom. Départ pour le monastère Iviron, bien sûr l'état du pilote aggravé ses blagues "bonne" continué, mais au moins me amuse "bufoneala" lui, surtout quand il explique l'histoire des monastères. Je l'espère ne pas confondre, mais note que là, nous avons de nouveau rencontré l'évêque russe Rusikon avec un pot et déménageurs veillent sur lui, mais ce qui est ressorti plus fort, était "butor" son garde du corps KG B -ist qui ont plus de 2 m, 150 kg de muscle et deux tatouages, une mitaine à la main et un «scarabées» ou serpent sur son cou. L'image dans le monastère, nous attendant, nous adoré toutes les reliques, qui étaient nombreux, les saints, connus et inconnus, puis de rencontrer l'icône de la Russie de Notre-Dame, où je vis un «rituel en dehors de sainte Icône "Touch; (Je connais le Père. Sperme que la sainteté est pas contagieuse). "Butor" ne se croisent, ressemblait le cirque à nous, qui sait ce qu'il pensait de steaks et şpriţuri et nous étions ennuyer avec notre rituel. Iviron laisser derrière et nous allons par Karakalou monastère, couvent aidé par Petru Rares renforcé sa tour de dépenses et aller à la Grande Lavra. Ici, je admiré une belle vieille Cypress, regardé avidement à cet arbre et je l'admirais. Nous avons prié sur la tombe de saint Athanase d'Athos, et je ai vu marcher dans la cour couverte avec l'icône de chiffon de la Vierge d'être protégé contre U. V et adoré un seul parent Hunedoreanul "clandestine". Tout cela «excentrique» dans Kare changé potcapul un Culion russe, qui a dit qu'il portera l'hiver et nous espérons bien asseoir.
HERMITAGE ROUMAIN PODROMU
Les hôtes moines nous ont reçus bien dans cet ermitage, avec le rituel, Uzzo, merde et invitation à déjeuner. Pour la première fois on nous a demandé Athos permis de résidence et a été inscrit dans un registre épais que AAC. Je assisté vêpres puis je fus invité à le réfectoire, où je mangeais des salades, des légumes, du fromage et de l'eau. Les prêtres ont été logés séparément et nous autres laïques (cellules chambres) sont communs. Pour se rendre à la chambre à coucher, à grimper printrre certains corridors (labyrinthes) sombre, qui étaient en réparation. La chambre était propre, moderne, même, je dirais, avec parquet, fenêtres et murs peints pur; (à l'ouest, étaient deux grands tableaux Vierge et du Christ). Nous quittons bagages et de quitter immédiatement pour la grotte de saint Athanase, à travers une porte de la route du côté du monastère, en traversant une forêt d'arbustes (environ 2 m), très épais et impressionnant. En environ 30 minutes, nous sommes arrivés ici, nous avons une merveilleuse beauté du paysage, où il a choisi de St. sălăşuiască et discuté de sa force physique pour descendre et remonter, parce que nous sommes redescendus au moins 400-500 . Dans sa caverne, ils ont été laissés, bouilloire, café, sucre et une bouteille pour les pèlerins et a été creusé dans la roche et voir toutes sortes d'intrants qui ont été formés naturellement dépressions. Nous retournons au monastère gai et parler à un de nos chers prêtres Hunedoara, qui je confie que «compagnon de son village" Notre queer pilote moldave, ils sont pris moins d'argent sur les transports, et en fait ils ont payé perler son oncle. Je suis outré, Monsieur le Procureur a dit de se calmer et je reçois au cours de cette ruse ... Dans la chambre, notre calculatoristul, senti perdu notre chauffeur M. et ne pas aller à la grotte, il était bouleversé, comment, pourquoi? ? Etc ... Il voulait aller sombre, mais peu d'obstacle étaient chacals qui les chantaient sur la fenêtre et le vent qui fouettait la fenêtre. Visite différé du matin est destiné à guider le père, mais le cognac a donné envie de vivre aux garçons et en riant très fort venant moine barbu tordu nerveusement et dit: «Dans ce monastère était plus en mesure de lire ou prier un" .. . calme pendant cinq minutes et a commencé à partir de la chambre à côté de "Cioaca" Moi et Monsieur le Procureur laisser prendre une douche et d'admirer la cour, le monastère et bibliothèque à laquelle je suis arrivé. Aller au repos, les garçons étaient heureux et dans un être plus tard lumières après un sommeil (vigilance), la cloche a sonné à deux dans le couloir, puis le grand monastère. Nous allons travailler et de laisser le mémorial, je me suis assis sur le banc juste à côté de l'un de nos parents, nous avons parlé à un moine et laissé les lecteurs de commémoration porche. Ils avaient des centaines de commémoration bougie et les lisent. Le même atmosphère mystique dans l'église était semiîntunerci, bougies et des lampes à l'huile. Matin lasse, nous avons dit au revoir aux parents et sommes allés à Karey Hunedoara avec le même Mitica nous pour toujours mordu par le serpent. Ici, je suis allé à Chilia Saint Sava sanctifiés et vu une icône très rare de l'iconographie orthodoxe, l'enfant allaité Vierge. Nous quittons le port de Dafni ici faire des amis avec un simple moine, mais humble. Nous embarquons sur un bateau rapide et arrivons à Uranopolis, où nous avons déjeuné (coût de la vie). Nous remercions Dieu et aller à la campagne, la route du retour a été sans incident, les conditions météorologiques bonnes, nous nous arrêtons à la frontière entre la Bulgarie et la Grèce, où je l'ai fait un peu de shopping, et la boutique était l'argent de parité merde, voulant tromper l'un des nos parents. Une fois en Roumanie, à minuit, je l'ai vu cathédrale Salut la Maison du Peuple, je l'admirais bâtiments, et je l'ai dit à la guilde, pour faire bonne figure, car il y aura être déplacé au bon moment. Nous allons manger quelque chose, et Aghia par un policier voulait ruiner notre humeur, notre chauffeur ameniţând qu'il modifie. Le "muşamalizează" ce problème voyager toute la nuit et je me suis en bonne santé et je dis la maison la plus spirituelle. Merci Seigneur pour votre ajutorl d'observer et de nous guider dans toutes nos jours à ton royaume éternel !!!! Amen !!!

PELERINAJ LA ATHOS Impresii, meditații și itinerariu în Sfântu Munte

    Înainte de a descrie frumosul pelerinaj, aș vrea să marturisesc un lucru minunat petrecut în viață mea. Eram într-o zi în cimitir, mă rugam pentru cei adormiți meditam la viață veșnică și mă gândeam la cei adormiți care-și odihnesc trupurile în morminte și la timpurile în care s-au petrecut ei. Gândindu-mă, dintr-odată gândul mi-a fugit la călătoriile mele din Europa și Asia, amintindu-mi că am călătorit în Europa în lung și-n lat dar la muntele Athos nu m-a învrednicit Dumnezeu să ajung. M-am rugat simplu să mă ajute Dumnezeu să ajung în viața mea efemeră și pe acolo, și mi-a ascultat mie păcătosului ruga Domnul, pentru că peste o săptămână mă sună colegul de facultate și mă întreabă dacă nu vreau să merg la Athos. M-am bucurat și am zis că „Mare este Dumnezeu” și îi ascultă și pe cei mai puțin credincioși. Eu am mărturisit  faptul minunat, unii pot crede în iconomia divină, alții pot spune că-i simplă coincidență.

  În luna mai în ziua zece a lunii, am plecat spre Athos, Înalți Prelați, Consilieri și oameni de ispravă ai Iașului. Trei preoți  și cinci laici (cu tot cu șofer), am făcut o rugăciune pentru călătorie și apoi au început discuții interesante, maieutice, gnoseologice și anecdotice uneori. Toți erau voioși și bucuroși, unii mai fuseseră la Athos, dar majoritatea mergeau pentru prima dată. Am trecut noaptea vama în Bulgaria și în munți a început o ploaie strașnică de nu vedeai la 10 m în față și pentru frumusețea fenomenului mai și fulgera. Dimineață pe ploaie am ajuns la Mănăstirea Sf. Ioan de la Rilla, o mănăstire extraordinară, pictată pe pereții exterior, candelabru mare (cu o formă interesantă) și pardosită cu pietre prin curte. Ne-am închinat la sfintele icoane iar un călugar (român sau care știa românește), ne-a descoperit sfintele moaște a lui Ioan de la Rilla care se aflau într-o raclă de lemn frumos colorată, (care se afla sub icoana Mântuitorului de la catapeteasmă) aievea unui curcubeu (dar nu Kitsch-os), ne-am rugat, iar apoi am luat binecuvântare de la episcop, am cumpărat câte un suvenir și am plecat înfrigurați. (Era un peisaj foarte frumos și mi-a făcut o impresie mistică  această mănăstire). Unul dintre părinți a avut inspirația „divină” și a luat o țuică de acasă și ne-a dat câte un păhărel mic care ne-a încălzit trupul și ne-a veselit inima.

  În Grecia după vamă, am oprit și am mâncat cu toții la o stație de alimentare, obosiți fiind dar bucuroși pentru că ne apropiam de Sfântul Munte. La frații noștri bulgari șoseaua era bună dar nu lipseau căruțașii și ghetourile comuniste. În schimb la greci le recomandăm să repare unele drumuri pentru că în caz contrar schimbăm bucșele și arcurile des la mașini.

   După-amiază am ajuns la Tesalonic, ne-am cazat la Hotel Heaven și după un duș am plecat la Mănastirea Sf. Anastasia și ne-am închinat la moaște, le-am mirosit, miroseau a Rai toți au simțit mireasma și când te rugai nu-ți mai venea să pleci, apropiindu-te de raclă și meditând, realizam înțelpciunea sfântului care a ales partea cea bună și preocupările mele mundane de care mi s-a lipit inima.

   Seara am cinat cu toții la un fast-food după ce ne-am rupt mâinile „limba-gimnastică”  deoarece grecul respectiv nu știa nici „engleza” de talcioc. Ne-am amuzat, am discutat la masă și am mers apoi să ne odihinm trupurile neputincioase.  

    Dimineață m-am trezit devreme și am ieșit în grădina, am analizat munții, roua și aburii care ieșeau din pământ, mi-am adus aminte de cartea Genezei și începutl lumii pe când nu ploua. Toți s-au trezit voioși, odihniți și veseli, am mâncat bine cu toții, am băut cafele și am discutat înflăcărați despre teologie și sfinți. Am admirat creația lui Dumnezeu și panorama, iar ulterior am plecat voioși în centrul Tesalonicului. Aici am fost la biserica Sf. Cuv. David și Sf. Teodora și ne-am rugat cu toții, iar moaștele miroseau extraordinar și am sesizat că toate au mireasma lor personală (specifică). Apoi am ajuns la biserica Sf. Sofia și Sf. Vasile  al Tesalonicului unde erau grupuri de nemți. Am discutat cu niste bătrâni (nemți) și erau puternic impresionați de moaște și frumusețea bisericilor. Ulterior ne-am dus la biserica Sf. Anisa și Sf. Ierarh Grigorie al Tesalonicului și la Mitropolie unde erau moaștele Sf. Grigorie Palama. Aici am întâlnit grupuri de maici din România, bătrâne cu preoți în pelerinaj care admirau și se minunau de frumusețea edificiilor.

 Totodată am vizitat și orașul, construcțiile mai noi și mai vechi, au un stil mediteraniano-romanic, iar casele sunt cu acoperiș terasă;  se observă că  au avut o demnitate democratică pentru că nu i-a afectat comunismul „gri” al construcțiilor. Pe faleză l-am întâlnit pe părintele român Cleopa, care le amintesc băieților să-l poarte în rugăciunile lor și am discutat cu el,  iar apoi ne-am plimbat pe faleză unde am sesizat că terasele cu panoramă la mare, erau pline la ora 11:00 iar copiii veneau de la școală. Băieții discutând se întrebau, „Cine muncește în Grecia dacă toți sunt la terasă ? ” „De ce vin așa repede copiii de la școală ?”. Aici o parte din grup a vizitat Turnul Alb de pe faleză, un turn cu o istorie interesantă, unde au fost torturați mulți creștini. Un coleg a fotografiat corăbiile iar eu m-am informat despre istoria, economia și universitatea orașului. Am prânzit la un restaurant grecesc și din discuții am aflat că patronul avea soția din Constanța iar el învățase românește de la ea. După prânz am vizitat biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir și ne-am închiant la moaște ca apoi să mergem la Mănăstirea Sf. Ioan Teologul unde ne-am închinat la mormântul Sf. Paisie Aghioritul canonizat de curând. Erau mulți oameni, se închinau la mormântul lui, iar în curtea mănăstirii era extraordinar de curat și bine amenajat din punct de vedere peisagistic. Erau terase și jardiniere cu flori, grădina era extraordinară iar panorama îți încânta ochii. Mănăstirea avea un program bine definit care se respecta cu strictețe (din punct de vedere al vizitelor) iar la plecare ne-am bucurat de rahat și câte un pahar de apă rece. Ineresant este că mănăstirea avea casă de marcat și ofereau bonuri fiscale, lucru ce la impresionat pe „procurorul” care ne însoțea.

   Aceasta a fost ultima vizită, am lăsat în urmă Tesalonicul, (îi un oraș foarte frumos cu istorie), biserici multe, construcții vechi, arenă unde luptau gladiatorii iar acum crește iarbă și copaci. Câți au murit acolo, câte pariuri s-au pus și câte lupte sângeroase au fost, dar timpul le-a astupat pe toate și au rămas doar niște ruine.

   Am văzut în Tesalonic mulți cerșetori de-ai lor alcoolici, unuia chiar am vrut sa-i oferim un păhărel dar nu l-am mai găsit și am rămas cu părere de rău ( eu personal). Pe drum am discutat cu unul dintre părinți și am analizat flora și fauna lor, sesizând că nu-i chiar aridă ci chiar bogată în unele zone. De asemenea peisajele sunt foarte frumoase și casele respectă un anumit alininiament și o anumită arhitectură.

Seara am ajuns la Ouranopolli, ne-am cazat la o bătrână care avea o pensiune cu iz de mucegai, ieftină ce-i drept dar și intimă în acelaș timp. Am cinat la un restaurant grecesc și ghidul nostru, un părinte evlavios a recomandat băieților caracatiță în sos de vin care unora le-a plăcut iar altora nu. Ospătarul era român și la plată ne-a „terfelit” românște pentru că pe mine m-a costat berea mai mult decât cina, bon nu exista, dar cel puțin a fost frumos pentru că am discutat cu toții și am admirat marea. Am vizitat orășelul și am constatat că îi destul de interesant, multe terase, cafenele, restaurante și multe magazine cu obiecte bisericești.

ÎMBARCAREA SPRE ATHOS

   Dimineața ne-am trezit devreme și am plecat în port, am așteptat să ne aducă permisul pentru ședere în Athos, și a venit o mașină cu un cetățean ce avea figură de „pușcăriaș” care o făcea pe-a interesantul și nea înmânat aceste „depeșe” după care ne-am îmbarcat pe feribot. Am discutat cu niște nemți, mergeau în pelerinaj și erau fermecați de mistica ortodoxiei. Am analizat muntele Athos de pe mare și am văzut multe „căsuțe”/chilii, în care presupun că trăiua anumiți pusnici. Am debarcat la Mănstirea Dohariu unde 

 află Icoan Maicii Domnului „grabnic ascultătoare”. Este o mănasire frumoasă din piatră, cu grădini și lămâi. Ne-am închiat la Icoana și am observat un călugăr bătrân, care avea o boală și u

n compartament ciudat. M-am întrebat în mintea mea, de ce îi așa sau ce se ascunde sub acest comportament. Am rămas la masă la trapeză, întâplator am fost așezați paralel cu un episcop rus venit în vizită. Era înroșit la față (roșcovan) și semăna cu P.s Varlaam, avea în față un pahar de cristal și o carafă cu vin „rose”, tacâmuri și farfurie de porțelan. Noi muritorii de rând am mâncat în castroane de metal și am băut apă. Macaroane fade cu le-au numit băieții  câte un măr și o salată din verdețuri. Unul din părinți neputând suferi mâncarea mi-a pasat mie pastele anoste și l-am „salvat” iar pe mine m-a salvat clopoțelul în care bătut episcopul (toți s-au ridicat brusc, iar un călugar săracul a mai rămas să înbuce ceva, probabil nu prea avea dinți sau mânca mai greu). Ne-a binecuvântat pe toți episcopul și am plecat pe jos la mănăstirea Xenofont. Peisajul era feeric, flori de munte, pomi înfloriți, aerul curat și liniște celestă netulburată. Am făcut câte un popas și mai discutam, unul dintre părinți ne-a povestit niște anecdote care ne-a făcut pe toți să zâmbim. Am poposit la Izvorul   Sf. Gheorghe și ne-am săturat trupul cu apă binefăcătoare. Tradiția spune că Icoana a venit pe mare la acest izvor după ce a fost aruncată de iconomahi în mare. Ajunși la Xenofont, ne-am rugat și ne-am închinat la Sfintele Icoane, după care am cântat cu toții la Icoana Maicii Domnului „Lumineză-Te, Luminează-Te”, am analizat construcțiile și acoperișul și am observat că toate construcțiile din Athos, în loc de țiglă, au piatră fasonată, fapt ce dă un caracter si o arhitectură frumoasă bisericilor și chiliilor. La plecare am văzut și locul de fumat pentru pelerini, iar în stața de aștepare a feribotului doi călugări fumau de zor, strașnic. Bineînțeles că am intrat în vorbă cu ei și am încercat să aflu punctul lor de vedere asupra viciului. Au mărturisit că-i mustră starețul și fumează de 15 ani. Fumau doar în timpul liber și nu aveau voie să duhnească în strană a țigară. De cuminecat nu era problemă pentru că canoanele nu prevăd acest viciu zic ei...

    Călătoria noastră a continuat pe mare spre portul Dafni, cel mai mare port din Athos și de aici am luat un autobuz vechi, îmbâxit de călători și praf spre capitala Karyes. Urcând pe munte pe serpentine, îți mai trece prin gând că s-ar putea strica frâna la „tramwai” (așa am denumit eu busul) și ai putea ajunge la Domnul repede. Ajunși la Karyes cu bine, ne-am alimentat de la magazine cu cele de trebuință și ne-am îndreptat spre Biserica Protaton unde ne-am închinat la Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” și am admirat edificiul. De aici ne-am îndrepta spre mariminosul schit rusesc Sf. Andrei, unde ne-am închinat la Capul Sf. Andrei și la icoane. Biserica este mare, impresionantă, specific rușilor „balșoi” iar catapeteasma extraordinară poleită cu aur, absidele din biserică solide iar pictura de o frumusețe rară. Am cântat și aici Luminează-te și Hristos a Înviat după care am mers pe jos până în „centru” iar pe drum am salvat o broască țestoasă care ieșise pe șosea.

PERIPEȚIILE CU „TRAMWAIUL” LUI NEA MITICĂ

   Părintele (ghid), contactează un șofer român și închirează un microbuz modificat cu roți de off-road. Glumele lui de șanterist erau cam depășite, și cam prostești. Îi mirosea gura a „makeală” și se apropia de hău cam tare, (riscant, se putea rupe malul și duși eram). În microbuz  s-au mai urcat patru preoți din Hunedoara, băieți smeriți cum i-a numit unul dintre părinții noștri, chiar blajini i-aș numi eu, care venise să se roage la Sfântul Munte. Der Alchoolismus de nea Mitică de ce nu ar fi făcut niște glume pe seama lor ca să-i jignească, dar aceștia s-au amuzat pe seama prostiei lui. Bineînțeles că în același timp, nea Mitică era și ghid, ne oferea explicații și adnotări din Muntele Athos, (unele eronate, dar unele folositoare). Adnotez că cine stătea pe banchetele din spate, dinții îi clănțănea rău de tot și îl vedea pe nea Mitică (inconștieintul) care întorcea capul și discuta cu noi. Am văzut peisaje frumoase și muntele Athon, care încă mai avea pâlcuri de zăpadă. Ne-a taxat Nea Mitică avidul și „afaceristul șpăgar”, pe părinții de la Hunedoara i-a lăsat în  alt loc, iar pe noi la Schitul Lacu. Aici era un Olandez care se convertise la ortodocși și am discutat puțin cu el, (îndeosebi unul dintre părinții noștri a fost mai interesat de caz). Un călugăr fanatic ne face primirea cu apă, uzzo și rahat, mergem ne închinăm în Biserică, (foarte mică, cu un parchet laminat pe jos, iar înălțimea era de 2, 10, pt mine dădea aspect de gheretă, (nu critic, nu obiectez... astea au fost posibilitățile probabil) și plecăm jos la chilia monahului Simeon. Cât am coborât, prospețimea aerului, pădurea și atmosfera ne-a resuscitat din toate punctele de vedere (sau cel puțin pe mine, pt că nu eram obosit). Am fost primiți de monahul care lucra la grădinărit, cazați și invitați să participăm la Vecernie. Citește psalmi, cântări cu părinții, pe glasuri, (deși săracii călugări, nu știau să cânte, părintele le cânta ca la carte); mă gândeam la Barnea, ce doi le-ar fi pus dacă i-ar fi auzit. După terminarea Vecerniei, am mâncat ceva frugal (ca pentru seară) și fiecare am mers la chiliile noastre, (părinții separat, noi laicii separat). Eu am plecat pe poteci cu un toiag luat de prin pădure, cu scopul de a găsi un pusnic sau un mistic, am văzut peisaje frumoase, am meditat și spre mulțumirea mea, am găsit o casă/colibă a unui pusnic, dar n-am îndrăznit să intru pentru a nu tulbura pe nimeni. Plinbându-mă prin păduri, auzul mi se desfăta cu susurul apei, dar mărturisesc că erau momente în care acest susur se transforma în vuiet iar desimea pădurii care (crea un semi-întuneric, îți dădea senzații de teamă). După această plimbare lungă, m-am întors și în acelaș loc am găsit un călugar de la schit care vorbea la telefon și se tânguia cuiva de anumite ispite ale fraților. În dormitorul de oaspeți, atmosfera era încinsă, râsete și povestiri, șoferul cu domnul „calculatorist” fericiți și încălziți de la „rakî”. Domnul procuror medita și a adormit extenuat, iar colegul „universitar” încă nu era hotărât dacă participă la Sfânta Liturghie sau nu. La orele 1:30, trezirea ca în armată, clopot și toacă, la auzul zgomotului, pentru unii a fost pedeapsă, fețe obosite și grimase de nedumerie pe fețele lor, dar ajunși în biserică, au uitat pricina „necazului”. Înainte de a merge la Sf. Liturghie, am mers în negura nopții să văd ceva (personal) și m-am uitat pe crugul cerului. Atât de frumoasă era bolta și strălucirea Luceafărului, a stelelor în cât imediat mi-am adus aminte de filozoful german Kant care zicea că de două lucruri se minunează cel mai tare „ Conștiința omului și bolta cerească”. Strălucirea stelelor este mai puternică acolo, pentru că întunericul nu este „stricat/diluat” de lumina stradală sau a caselor. Revenind la Sfânta Liturghie, am citit în tam-dem cu domnul procuror psalmi, părinții cântau și oboseala a făcut ca unul dintre părinți să inventeze o noua „formulă doxologică” , fapt ce ne-a amuzat dimineață la micul-dejun. Bâlbâiala, bolboroseala preotului, ne crea dificultăți de a răspunde în strană și nu de multe ori, era să ratăm răspunsul corect. Am cântat frumos oricum, le-a plăcut și lor, pentru că ei (călugării) mai mult rosteau decât să cânte, dimineață am făcut parastasul pentru morți, am discutat prin curtea schitului, am admirat munții și am primit o masă (copioasă zic eu), pentru cântarea și pomelnicile lăsate. N-am avut cu-i să-i zicem „Bună Ziua” pentru că monahii s-au retras în chilii, fără să ne luăm la revedere.

   Am urcat muntele anevoios, pe cărări și scări întortocheate la Schit și mă întâlnesc la o discuție de loc maeutică cu Pr. Paisie pe care nu vreau să-l critic, dar tinde spre fanatism. Îi explic eroarea doctrinară pe care o practica și începe în stația de așteptarea un circ de s-au adunat toți mirenii și câțiva călugări printre care unul mai zurliu, ce s-a enervat și la pus la punct oarecum. (Nu-i nimic, acum lucrez la caz, trimit email și-l corectăm diplomatic, după sugestia domnului procuror). Vine Nea Mitică, bineînțeles tot cu „makeala” în cap, îi ia suplimentar pe părinții de la Hunedoara și începe aventura cu „tramwaiul”. Poantele lui „exuberante” dar de data asta chiar conducea cu spatele, până m-am enervat și i-am zis să-și țină capul ăla (îmbâxit cu câlți) drept și să vorbească că-l auzim și așa. Am cântat împreună cu preoții de la Hunedoara în mașină (Hristos a Înviat) și am plecat spre Vatopedu, nea Mitică știa el ceva istorie și ne explica după puterea lui de exprimare cam prolixă. Nu știu ce (învârteală) a avut cu un cetățean de la luat de pe drum și am trecut pe la un schit românesc, aici starețul ne ține o pareneză din prag despre Arsenie Boca și ne întreabă dacă știm ce înseamnă pecuniar, iar mie un pic nu mi-a lipsit să-i zic ceva, pentru că peste toate vorbea și acerb la adresa preoților de la Hunedoara, pe care îi considera „Vinovații fără vină” pentru comercealizarea unor litografii etc, de la mormântul părintelui; (Menționez că la aceast Schit, a stat 3 luni aprox Arsenie Boca).  Ajunși la Vatopedu, am văzut multe icoane printre care așa numita „Împușcata” capul cu urechea neputrezită a Sfântului Ioan Hristostom (+ 407), ne-am închinat pios și un călugăr francez, a fost foarte amabil cu noi, pentru că a vorbit frumos, ne-a primit cu drag și ne-a dăruit ulei și niște (șnururi) pe care cu credință și rugăciune, femeile care nu zămislesc prunci, trebuie să le poarte, iar cu ajutorul Maicii Domnului se deschide izvorul dătător de viață. Ne-am cerut voie de la părinte să cântăm (Luminează-Te) la Icoana Maicii Domnului, și ne-a lăsat, iar în momentul cântării părintele care cine știe ce vedea în noi sau ce amintiri i-am trezit, a plâns, poate de bucurie sau cine știe.... De folos să le fie și celor ce s-au închinat cu credință și nădejde, pentru că Domnul le ascultă rugăciunea ! După ce am cumpărat câteva suveniruri, tămâie și multe altele, după trebuință și „porunca” soțiilor, am plecat spre schitul rusesc Sf. Proorc Ilie, edificiu „balșoi” cu pictură frumoasă și catapetesmă plină de aur. Am cântat și aici la icoana lui Sf. Paisie Velcikovski de la Neamț și ne-am închinat la Icoana Maicii Domnului „Înlăcrimata”. Părinții de la Hunedoara, erau impresionați de a treia cântare de la Hristos a Înviat și doresc să o învețe, pentru a o transfera în Ardeal la credincioșii lor; Amintesc aici „calculatoristului” să trimită filmarea, pentru a le bucura inimile...

  Ne pornim spre mănăstirea Stavronichita, unde se afla Icoan Maicii Domnului care a fost scoasă din mare cu o scoică lipită de frunte, tradiția spune (sau cel puțin gura lui nea Mitică) că în momentul când au vrut să dezlipească scoica, a sângerat astfel rămânâd în istorie cu această minune. Am analizat și adevărat este, urmele sangvine se pot observa și astăzi. Tot aici ne-am închinat și la icoana Sf. Nicolae și îndeosebi cei care îi poarta numele.

    Plecare spre Mănăstirea Iviron, desigur starea șoferului se acutiza și glumele lui „bune” continuau, dar cel puțin mă amuza „bufoneala” lui, mai ales când explica istoricul mânăstirilor. Sper să nu fac confuzie, dar rețin că aici ne-am reîntâlnit cu episcopul rus de la Rusikon, cu o gardă de gealați și hamali după el, dar ce a ieșit în evidență mai tare, era „buhaiul” lui de bodyguard K.G. B –ist, care avea peste 2 m înălțime, 150 kg de mușchi și două tatuaje, o mănușă de box pe mână și un „scarabei” sau șarpe pe gât. Se fotografiau în curtea mănăstirii, noi între timp ne-am închinat la toate moaștele, care erau foarte multe, cunoscuți și necunoscuți sfinți, ca apoi să ne întâlnim cu rușii la Icoana Maicii Domnului, unde am văzut un „ritual aparte de Sfințire a Icoanei” prin atingere; (Știu de la Pr. Semen că sfințenia nu este molipsitoare). „Buhaiul” nu își făcea cruce, se uita ca la circ la noi, cine știe la ce fleici și șprițuri se gândea el și noi îl plictiseam cu ritualul nostru.

    Lăsăm în urmă și Ivironul, trecem pe la Mănăstirea Caracalu, mănăstire ajutată de Petru Rareș, întărită cu turn pe cheltuiala sa și plecăm spre Marea Lavră. Aici am admirat un Chiparos bătrân și frumos, priveam cu nesaț la acest pom și-l 

. Ne-am închinat la mormântul Sf. Atanasie Athonitul, iar prin curte mergând am văzut Icoana Maicii Domnului acoperită cu pânză, pentru a fi protejată de U. V și doar un părinte Hunedorean s-a închinat „clandestin”. Tot acest „excentric” în Kareia și-a schimbat potcapul cu un culion rusesc , pe care zicea ca-l va purta la iarnă și sper să-i șadă bine.

 

SCHITUL ROMÂNESC PODROMU

Amfitrionii călugări, ne-au primit bine la acest schit, cu vechiul ritual, uzzo, rahat și invitație la masă. Pentru prima dată ni s-a cerut permisul de ședere în Athos și am fost înscriși într-un registru gros cât B.c.a-ul. Am participat la Vecernie iar apoi am fost invitați la trapeză, unde am mâncat salate, verdețuri, brânză și apă. Preoții au fost cazați separat iar noi mirenii în alte (dormitoare chilii), comune. Până a ajunge în dormitor, trebuia să urcăm printrre niște coridoare (labirinturi) întunecoase, care erau în reparații. Dormitorul era curat, chiar modern aș spune, cu parchet melaminat, geamuri vopsite și pereți curați; (în partea de vest, erau două picturi mari Maica Domnului și Hristos). Lăsăm bagajul și imediat plecăm spre peștera Sfântului Atanasie, printr-o poartă lăturalnică a mănăstirii, străbătând o padurice de arbuști ( cam la 2 m), foarte deasă și impresionantă. În 30 min aproximativ am ajuns, ne-am minunat și aici de frumusețea peisajului, de locul unde și-a ales Sfântul să sălășuiască și discutam de puterea lui fizică de coborî și a urca, pentru că am coborât cel puțin 400-500 de trepte. La peștera lui erau lăsate, ibric, cafea, zahăr și butelie pentru pelerini, iar înăuntru era săpat în stâncă și vedeam tot felul de intrări, adâncituri care erau formate natural. Ne întoarcem la schit voioși și discut cu unul dintre dragii noștri preoți hunedoreni, care-mi destăinui că „consăteanul” nostru de moldovean șofer abțiguit, lor le-a luat mai puțin bani pe transport, și de fapt ei au plătit ciubucul lui nenea. Am rămas indignat, domnul procuror a zis să mă calmez și am trecut și peste viclenia aceasta... La dormitor, calculatoristul nostru, s-a fâstâcit cu domnul șofer al nostru și nu au mai mers la peșteră, era supărat, cum, de ce?? Etc... A vrut să meargă pe întuneric, dar micul impediment erau șacalii care-i cântau pe la geam și vântul ce șuiera pe la fereastră. Amănă pe dimineață vizita, se înțelege cu părintele ghid, dar țuica le-a dat poftă de viață la băieți și râzănd foarte tare vine un călugăr nervos cu barbă răsucită și zice „ În mănăstirea asta nu se mai poate citi sau ruga nimeni”... Liniște pentru 5 minute și se apucă cei de la dormitorul alăturat de „cioace” , eu și domnul procuror plecăm la duș și mai admirăm curtea, mănăstirea și biblioteca la care n-am ajuns.

   Mergem la odihnă, băieții erau veseli și într-un târziu se dă stingerea, după un somn în (trezvie), clopotul răsuna pe la 2 pe coridor, iar apoi cel mare al mănăstirii. Mergem la slujbă și lăsăm pomelnice, am stat în strana dreaptă cu unul dintre părinții noștri, apoi am discutat cu un călugăr  și am lăsat pomelnice la cititorii din pridvor. Aveau sute de pomelnice și le citeau la lumânare. De asemenea în biserică aceeași atmosferă mistică era, semiîntunerci, lumânări și candele cu ulei.

   Dimineață osteniți, ne-am luat rămas bun de la părinții hunedoreni și am plecat spre Kareya cu acelaș ne-a Mitică veșnic mușcat de șarpe. Aici am mers la Chilia Sf. 

 cel Sfințit și am văzut o icoană foarte rară în iconografia ortodoxă, Maica Domnului alăptând Pruncul.

   Plecăm spre portul Dafni și aici ne împrietenim cu un călugăr simplu, dar smerit. Ne îmbarcăm pe o șalupă rapidă și ajungem la Uranopolis, unde am prânzit (la preț de zi). Mulțumim lui Dumnezeu și plecăm spre țară, drumul înapoi a fost  probleme, condiții atmosferice bune , ne oprim la vama dintre Bulgaria și Grecia, unde am făcut niște cumpărături, iar vânzătoarea făcea porcării la paritate banilor, vrând să-l păcălească pe unul dintre părinții noștri.

   Ajunși în România, la miezul nopții, am văzut Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului, am admirat construcțiile și le-am zis celor din breaslă, să privească bine pentru că aici vor fi strămutați la vremea potrivită.

  Mergem să mâncăm ceva, iar aghiuță cu ajutorul unui milițian, vroia să ne strice starea de spirit, amenițând șoferul nostru că-l amendează. Se „mușamalizează” și această problemă și călătorind toată noaptea am ajuns sănătoși și mai înduhovniciți zic eu acasă.

    Îți mulțumim Doamne pentru ajutorl Tău  să ne păzești și să ne călăuzești în toate zilele vieții noastre spre Împărăția Ta cea veșnică !!!! Amin !!!