Opere exegetice la Vechiul Testament

Istoricul Eusebiu ne informează că Origen a început să scrie comentarii la Sfânta Scriptură imediat după întoarcerea sa de la împărăteasa Mameea (218). Ieronim ne-a transmis un indice aproape complet al operelor exegetice ale lui Origen la Vechiul Testament, cuprinzând aproximativ 175 de comentarii, inclusive excerptele, și 341 omilii. (Scrisoarea 33, 4, Ad Paulam), ed. I. Hilberg, în Corpus Script. Ecclesiastic. Latinorum, 54, pars I, 1910, pp. 255-258)[1] .

      În fruntea scrierilor exegetice figurează cu aplomb „Hexapla” o ediție a Vechiului Testament, cu textul repetat de șase ori, în șase coloane, fiecare coloană dând textul după alt izvor. Pe coloana I, textul ebraic original; coloana a II-a cuprinde același text transcris in grecește; în coloana a III-a era transcris textul grecesc în traducerea prozelitului Aquila din Sinope, de la începutul secolului al II-lea d.Hr; în coloana a IV-a, textul grecesc a lui Simachus ebionitul, tot din secolul al II-lea d. Hr; apoi în coloana a V-a era textul grecesc a celor 72 de bătrâni alexandrini („Septuaginta”- LXX), din veacul al III-lea î.Hr; în final pe a șasea coloană tot un text grecesc în traducerea prozelituluii Teidotion din Efes, de la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr[2]. „Hexapla” a compus-o Origen cu scopul de a constata raportul traducerilor alexandrine cu textul ebraic. În coloana a V-a semnala acest raport prin semne, dintre care cele mai importante sunt lancea (obeliscul) și steluța (asteriscul) - „obelos”și „asteriscos”. Obelos însemna fraza sau propoziția care se găsea în traducerea alexandrină și lipsea în textul ebraic, iar cu asteriscul însemna ceea ce introducea el în coloana  a V-a, acolo unde lipsea vreo parte din textul ebraic. La „Psalmi” a mai folosit două traduceri, mărind lucrarea în „Octapla”.

     Pentru ca „Hexapla” să fie mai accesibilă publicului, Origen i-a făcut și o ediție redusă pe patru coloane, numită „Tetrapla”, din care lipseau cele două coloane cu text ebraic. Această mega lucrare a fost foarte costisitoare și a necesitat foarte mult timp. A fost începută probabil pe la anul 216 și termintă treizeci de ani mai târziu (246). A existat doar un singur exemplar care a fost păstrat dupa moartea sa de elevul său Pamfil. De această carte de o deosebită valoare s-au folosit Pamfil, Eusebiu și Ieronim. S-a păstrat în biblioteca din Cezareea Palestinei pâna în anul 638 când a fost arsă de arabi. S-au păstrat unele copii, de pe coloana a V-a. În anul 616 episcopul Iacobit, Pavel de Tella, în Mesopotamia, a tradus această coloană în limba siriacă păstrând și semnele lui Origen.

---

[1] Ibidem, p. 616

[2] Constantin Voicu op. cit., p.320