Origen a scris foarte mult și variat. Nici nu se putea ca
un om așa de cult și de „haric” să nu lase scris o
operă de mare anvergură. Numele de Adamanțiu îi provine de la stilul său de viață ascetică și de la puterea
cu care a semănat cuvântul Domnului. Nu știm precis cât de mult a scris
deoarece apar unele incertitudini. Indicele sau catalogul dat de Ieronim în
Scrisoarea către Paula (33, 4)[1] se ridică
la peste 800 de titluri, dar Ieronim la rândul său le-a transcris și el după
alții, deci există probabil erori așa cum se întamplă adesea[2]. Sfântul
Epifaniu îi atribuie lui Origen 6000 de titluri dar probabil această cifră
indică numărul de suluri sau de titluri. Eusebiu de Cezareea și Pamfil în „Apologia pentru Origen” amintesc de un catalog care cuprindea 2000
de titluri de lucrări. Catalogul acesta amintește de lucrările rămase pâna la
Eusebiu, așa că au mai fost și altele care probabil se pierduse în decursul
unui secol. Datorită prietenului său Ambrozie, care i-a pus la dispoziție
caligrafii, stenografii, și tahigrafii Origen a reușit să redacteze foarte
mult. Având acest aresenal complet de ajutoare, el a avut și un dezavantaj
deoarece nu a mai avut timpul necesar de verficare, astfel strecurându-se
numeroase erori care i-au adus mai târziu necazuri iremediabile și i-au fost
atribuite lui.
Operele sale nu au fost scrise
întotdeauna în același loc și în aceleași condiții. Unele au fost scrise în Alexandria,
altele în Cezareea Palestinei iar o
parte la Atena sau chiar în Capadocia[3] . De
remarcat este faptul că se simte stilul de scris si diferențele care se
datorează împrejurărilor istorice și condițiilor morale diferite. Astfel în
timpul persecuțiilor scrie „Despre Martiriu” și scrisori cu îndemn spre
martiriu iar în timp de pace scrie opere cu caracter istoric, dogmatic etc. Alexandrinul a
abordat probleme majore ale teologie, ale filosofie, ale culturii, ale istoriei
și ale vieții umane în general. Regretabil este că nu s-au păstrat; ar fi
fost o adevărata enciclopedie de mare preț pentru cunoașterea veacului său. Foarte puține
scrieri au ajuns pâna la noi, iar, dintre acestea, cele mai multe s-au păstrat
în traduceri latinești, datorită lui Rufin, Sfântul Ilarie de Pictavium și
Fericitului Ieronim. Multe dintre scrieri au fost distruse odată cu luptele
antiorigeniste din secolele IV-VI. Opera lui Origen o putem grupa în: exegetică,
apologetică, dogmatică și morală.
[1] A Select Library of Nicene
and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, second series, Transleted into
English with prolegomena and explanatory notes, under the editorial supervision
of Philip Schaff, D.D., LL.D., and Henry Wace, D.D, Volume VI, St. Jerome:
Letters and select works, T&T Clark Edinburgh, Wm.B. Eerdmans Publishing
Company Grand Rapids, Michigan, 1900, 2nd Edition, Letter XXXIII, To
Paula p.46
[2] Pr. Prof. Ioan G. Coman, op.
cit. în loc. cit.,
p. 612
[3] Pr. Prof. Ioan G. Coman, op.cit în loc. cit., p. 612
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu