Origen în fața persecuției Împăratului Maxim Tracul

     Caius Iulius Verus Maximianus este proclamat în anul 235 împărat pe câmpul de luptă de către armata care o conducea. Maxim nu a cerut o recunoaștere oficială de către senatul de la Roma, astfel apărând anumite nemulțumiri în Imperiu. A promovat o politică fiscală apăsătoare pentru susținerea campaniilor militare, afectând în special societatea bogată.

    Nici față de creștini nu a fost îngăduitor și declanșează o persecuție în special împotriva clerului, care marchează o atitudine intrasigentă a autoritații romane față de religia creștină. În vremea acestei persecuții, Origen se afla la Cezareea Capadociei, unde-l chemase Firmilian, fostul său discipol. Paladiu (364-431) povestește că Origen a stat ascuns timp de doi ani în casa unei evlavioase creștine ce se numea Iuliana. Această femeie avea în casă o bibliotecă moștenită de la un prozelit Simachus, autor al unei traduceri în grecește a Vechiului Testament[1] . În timpul persecuției Origen nu este pasiv nici de această dată și procedează ca în adolescență și screie o carte intitulată “Exorație la martiriu” în care încurajează pe prietenul său Ambrozie și un presbiter Protoctist prinși și întemnițati în Orient. „Și dacă Iisus Și-a pus sufletul Său pentru noi, atunci și noi să-l punem, dar fară să mai zicem că-l punem pentru El, ci pentru noi înșine, adică pentru toți cei care se vor zidi întru martiriul nostru”[2].Vedem din nou cum Origen își încuraja prietenii să nu renunțe la creștinism. Tot sub persecuția lui Maxim Tracul, Ipolit este exilat în “insula nocivă” Sardinia în care a și murit[3] . În anul 238 Maxim Tracul moare și urmează o perioadă de liniște pentru creștinism în care Origen își continuă activitatea sa de profesor, întreprinzand câteva călătorii în Arabia, pentru a îndrepta diferiți eretici. Prin anul 240 călătorește la Atena iar cu această ocazie merge și la Nicomidia pentru a-l vizita pe prietenul său Ambrozie. Mai târziu, prin 244-249 Fericitul Ieronim spune că Origen a corespondat cu mama împăratului creștin Filip Arabul, epistolele existând încă de pe vremea lui.

---

[1] Constantin Voicu,  Patrologie, vol. 1, Editura Basilica, București, 2009, p. 318

[2] Origen, Exorație la Martiriu, XLI, în col. Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), vol. 8, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR 1982, p.387

[3] Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 49