Alexandria în sec III era un centru intelectual, artistic și commercial,
având cea mai bună Universitate a Antichității, cu două biblioteci la Mouseion
și Serapion, teatre, băi, amfiteatre și multe alte instituții bine elaborate.
Datorită învățăturii sale și prestigiului său, Eusebiu de Cezareaa spune că
veneau la Origen oameni învățați pentru a verifica competența lui. „În
vremea aceea când, faima lui Origen se răspândise pretutindeni, mulți oameni
culți au venit în jurul lui încă să deprindă alături de el o cunoaștere cât mai
temeinică a învățăturilor sfinte. Mulțime de eretici și un număr mare de
filosofi din cei mai cunoscuți au venit să-l asculte cu râvnă și să învețe de
la el, putem zice, nu numai lucruri sfinte, ci și adevăruri din filosofia
profană”[1]
. Ieronim reproduce pe Eusebiu cu anumite amănunte în plus “…illud
de immortali eius ingenio non tancens, quod dialecticam quoque et geometriam,
arithmeticam, musicam, gramaticam et rhetoricam omniumque philosophorum sectas
ita didicit, ut studiosos quoque saecularium litterarum sectatores haberet et
interpretaretur eis cottidie, concursusque adeum miri fieren. Quos ille
propterea recipiebat, ut sub occassio saecularis litteraturae in fide Christi
institueret”[2].
Nu
avem informații sau nume ale acestor bărbați iluștrii care-l căutau și audiau
pe Origen[3]. Ideea este
că pentru valoarea sa intrinsecă,
alexandrinul era căutat și audiat de creștini, păgâni, eretici, filosofi care
erau satisfăcuți de răspunsurile și gândirea sa de geniu. Porfiriu deși era un
dușman al lui Origen, îi respecta gândirea geniului său și afirmă ceea ce a zis
despre Sfântul Ioan Gură de Aura
Libaniu pe patul de moarte când a fost întrebat pe cine ar lăsa
urmaș: „Pe Ioan dacă nu mi l-ar fi
furat creștinii”[4]. Acesta anticipează
vorbele lui Libaniu și spune despre Origen că “…dacă n-ar fi căzut din
elenismul lui în temeritatea barbara[5] el ar fi ajuns o autoritate făra seamăn în cultura greacă”[6]. Tot acest Porfiriu
spune că dacă nu s-ar fi îndepărtat de elenism ar fi fost apoteozat, i s-ar fi
ridicat statui și ar fi fost în rândul geniilor eline. Sigurul regret
pentru Porfiriu era stilul de viață a
lui Origen care trăia după legea creștină. Așadar până și păgânii îi recunoșteau autoritatea și
înțelepciunea și regretau sau mai bine zis, nu îi puteau înțelege principiul
său, care pentru ei era nebunie după cum Apostolul Neamurilor Pavel amintise.
[1]
Eusebiu de Cezareea, op. cit., p.241
[3] Pr. Ioan G. Coman presupune că Ieronim și Eusebiu din prea
multa admirație pentru Origen exagerează până la un punct. Cf: Pr. Prof. Ioan G. Coman, op.
cit. în loc. cit.,
p. 608.
[4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, I, în col. Părinți și Scriitori Bisericești
(PSB), vol. 21, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR 1984, p. 17
[5] Adică creștinism
[6] Pr. Prof. Ioan G. Coman, op. cit în loc. cit., p. 610.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu