Senatorul roman Caius Messius Quintus Decius a
fost desemnat de Filip Arabul în anul 249 să guverneze provinciile dunărene
Panonia și Moesia. Din cauza unor neînțelegeri s-a confruntat în același an cu
Filip Arabul la Verona unde l-a învins și ucis.
Îl numește cenzor pe Valerian (viitorul împărat roman) pentru a supraveghea
moravurile și bunul mers al societații. Astfel începe o nouă persecuție a
creștinismului deoarece Deciu considera creștinismul un element dizolvant al
Imperiului[1].
Izbucnind persecuția lui
Deciu în toamna anului 249, Origen a fost arestat, suferind pentru credința
creștină chinuri grele. Eusebiu relatează că a fost chinuit foarte crunt: „…care
și cât de mari au fost chinurile pe care le-a îndurat acest bărbat din pricina
propovăduirii cuvântului lui Hristos, închisori și cazne trupești, răni pe tot
trupul, chinuri din pricina lanțurilor de fier și alte torturi în ascunzișurile
temnițelor; în ce chip vreme de foarte multe zile i-au fost strânse picioarele
în butuci până la cea de a patra gaură și, la urmă fiind amenințat că va fi
omorât pe rug…”[2]. Așa a fost chinuit Origen pentru Hristos dar nu a cedat nicio clipă.
Iată încă un motiv de admirație pentru marele dascăl alexandrin care era gata
să-și dea viața pentru Hristos și credința sa. În anul 254 Origen, supranumit „omul
de oțel” și-a dat obștescul sfârșit în orașul Tyr în Fenicia[3] la
vârsta de 69 de ani[4]. Se presupune că
moartea i-a survenit de la chinurile din timpul persecuției lui Deciu (249-251).
Unii patrologi consideră că Origen a murit ca martir datorită acestor chinuri
care le-a suferit pentru Biserică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu