I.
Analiză și semantica „coruptibilității”
Ascultând în
fiecare zi radioul sau citind presa, sau privind la televizor anumite emisiuni,
auzim expresii de genul „JOS CORUPȚIA” ori panouri făurite de protestatari în
curtea uzinelor sau în fața parlamentului cu aceeași sintagmă.
Întrebând
prieteni, colegi, cunoscuți, amici, ce înseamnă pentru ei coruptibilitate, am
primit diferite răspunsuri, dar pentru majoritatea coruptibillitatea
echivalează cu un om ușor de cumpărat, fără scrupule, „care își vinde sufletul
pentru bani”, un om care pentru anumite „servicii” își vinde onoare. Am sesizat
aici o ușoară coruptibilitate semantică a cuvântului, pentru că presa sau
mintea oamenilor restrâng sensul cuvântului, în realitate coruptibilitatea
având un spectru mult mai larg.
Analizând
mai multe dicționare, termenul de „coruptibilitate”
are sorginte latină de la latinescul corruptibilitas
și este definit ca : „Defectul de a fi coruptibil „ ( dex Scriban 1939) sau
corupție, livresc venalitate (-unui
funcționar) sinonime 2002. Celelalte ediții aproximativ aidoma celor două
definiții, descriu termenul. Mergând mai departe cu analzia termenul de corupt, are foarte multe sensuri și nu
se mărginește la sensul de a primi ceva (mită), în schimbul unui serviciu, sau
de a interveni pentru cineva în schimbul unor sume de bani. Termenul este
definit ca : stricat, depravat, mituit (Dex Scriban 1939) sau Despre oameni
care se abat de la morală; depravat, desfrînat, stricat, mituit cumpărat; Junii
corupți, Eminescu [titlu} 2 sau cu sensul de modificare a cuvintelor sau a
textelor; << Bampir>> este o formă coruptă a
cuvântului << vampir>> DLRLC
(1955-1957). Dicționarele mai noi dau și mai multe sinonime și definesc
cuvântul prin : a se denatura, imoral, pierdere a integrității, a purității,
dezmățat, destrăbălat, deocheat, deșănțăt, libertin, deformat s.a.m.d ( dex
1998); (Sinonime 2002); (Dex 2009).
Stabilind
sensul cuvântului, mi-am pus întrebarea, cine a fost corupt prima dată, cu ce
scop, și ce rezultate sau consecințe au fost după acest fenomen???
II. Adam și Eva
în Grădina Paradisului
Cartea Genezei, relatează foarte frumos creația
naturii și a omului. Dumnezeu fiind Bun, a creat pe om și îngeri, pentru a se
bucura de binefacerile Sale. Omul a fost creat rațional, curat și pur la
suflet, poate „pueril” (în sensul de necunoscător al păcatului) am numi noi
astăzi, de aceea poate a și fost înșelat de diavol. „ Adam era încă copil; de aceea Adam nu putea cuprinde după vrednicie
cunoștința”[1]. În
starea paradisiacă, animalele îl ascultau, îl recunoșteau de stăpân și i se
supuneau. Omul era în relație de armonie cu Dumnezeu și natura, lipsit de griji
și în toate zilele își desfăta privirea la florile raiului , la Cuvântul lui
Dumnezeu și toate minunățiile create pentru el. Totuși trebuia să asculte de o
poruncă, o ascultare, aparent ușor de îndeplinit, aceea de a nu gusta din pomul
cunoștinței, a binelui și răului; „Iar din pomul cunoștinței binelui și răului
să nu mănânci, căci, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit!” (Fc 2;
17). În realitate nu știm cum era acest pom, ademenitor, frumos, sau ce formă
avea. Sfinții Părinți au diferite opinii și ar fi imoral din partea oamenilor
să judece protopărinții, pentru păcatul care l-au săvârșit, prin cugetări de
tipul „ Ce vină am eu, că Adam și Eva, au greșit” sau „ Eu dacă eram poate nu
aș fi făcut”. Trebuie reținut faptul că Dumnezeu, avertizează că va
<<muri negreșit>>, dar nu pe loc, deci „fructul” nu era otravă.
Cred că Dumnezeu lasă aici posibilitatea de pocăință a lui Adam, știind că va
greși să-i pară rău, de aceea nu spune că va muri instantaneu. Problema este că
scuza este un fel de a doua natura a omului, ba mai mult aruncarea vinovăției
asupra celuilalt aceasta reeșind din cuvintele lui Adam „... <<Femeia pe
care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat>>”
(Fc 3;12) . Femeia la rândul său învinuiește pe șarpe, iar șarpele este
blestemat. Lipsa responsabilității a dus la mândrie, pentru că știm greșeala și
trădarea apostolului Petru și răspunsul lui Hristos, plus iertarea care a
dobândit-o pe loc. Oare în cazul lui Adam, fiind primul său copil, nu i-ar fi
dăruit Dumnezeu iertare, dacă se pocăia? Cu siguranță ar fi primit-o...
III. Primii Oameni
„Corupți”
Primii
oameni corupți au fost protopărinții noștri. Prin invidia diavolului, care
căzuse din mândrie din înaltul cerului, intră în șarpe și o corupe pe Eva să
guste din fructul oprit. Rezultatul a fost dezastruos pentru om și pentru
natură. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că „ Aerul s-a comprimat, animalele nu
l-au mai recunoscut de stăpân și Adam s-a prăvălit din Rai”[2].
Dumnezeu a blestemat pe șarpe, Evei îi prevestește chinurile nașterii, iar lui
Adam, munca prin sudoarea frunții. (Gen 3; 16-17). De atunci și până la
sfârșitul veacurilor, toți oamenii vor fi corupți într-un fel sau în altul.
Pentru că odată intrat păcatul în lume, omul este predispus la corupere
ereditar, face parte din ființa omului. Toți patriarhii și drepții au fost
„corupți”, primul copil a lui Adam și-a omorât fratele (Gen; 4;8), Lameh este
primul poligam[3], Noe s-a
îmbătat și psalmistul David a ucis pentru femia altuia. Singurul incoruptibil
care a venit pe pământ este Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos[4],
care i-a zis satanei să meargă înapoia Sa (Mt 4;10). Hristos a restaurat ceea
ce au stricat protopărinții și i-a răspuns diavolului, ceea ce ar fi trebuit
sa-i răspundă Eva șarpelui.
II.Legi
Împotriva Corupției
Văzând
Dumnezeu ușurința cu care este omul este înclinat spre rău, îi scrie lui Moise
o serie de legi și în deosebi decalogul. Acestea sunt primele legi
„anti-corupție” care sunt valabile până în zilele noastre. Pe lângă aceste legi
Dumnezeu a avut întotdeaun grijă să trimită profeți și drepți care au dat viu
exemplu prin comportamentul lor. Profeții erau oameni sfinți și sunt definiți
ca fiind „expresia supremei purități morale”[5].
Observăm că moralitatea este antipodul coruptibilitații iar o moralitate pură
duce la sfințenie. Profeții cer oamenilor ca faptele lor să fie în acord cu
legile divine. Numai ascultând de Legea divină, oamenii vor îndepărta cu
ușurință din viața socială desfrânările, minciunile, judecățile nedrepte, pâra,
ocara, asuprirea văduvelor și a orfanilor, realizând astfel armonia și
dragostea frățească dintre ei. Mai mult decât alți scriitori sfinți, profeții
analizează minuțios cauzele relelor sociale și insistă asupra mobilului
acestora.
Deși israeiliții
au primit legi divine, mesaje de la profeți , natura umană încalcă cu
desăvârșire legile divine și derapează pe cărări lăturalnice, este un paradox
pe care îl putem explica mai mult sau mai puțin. Îndepărtarea de Dumnezeu,
necredința, este cauza principală a extinderii corupției care care duce la
perversitate morală și implicit și la năruirea națională. Își fac planuri
deșarte cei ce strâng averi din nedreptate căci nu se vor bucura de ele.
Lămurit grăiește în acest sens proorocul Amos...[6].
Transpusă în zilele noastre această precizare, observăm în societatea noastră
foarte multe cazuri de acest gen și reședințele ultra-luxoase sunt locuite de
păianjăni sau șoareci pentru că dumnealor sunt la pușcării sau la tratamente
prin străinătate.
V. Corupția spirituală și cea materială
Corupția
poate fi de două feluri, una materială și una spirituală. „În ordinea
materială, ea se numește luare sau dare de mită „atenții”, cadouri, bani
bijuterii etc. În Biserică, deci în conștiința legii noastre morale, ea se
numește păcat”[7].
Corupția spirituală se poate îmbina cu cea materială sau adesea se îmbină. Dacă
urâm pe cineva, legile penale nu ne pot face nimic, dar Legea divină interzice
acest lucru pentru că este sentiment de la diavol.
La antici
(Cicero și Suetoniu) exista expresia <<corrumpere muliere>> a
seduce o femeie[8]. Aceas
gen de corupere este cu altă nuanță, sentimentală cel în administrație este de
natură pecuniară (matrială) iar această corupere (seducție) poate fi și de
ordin spiritual, prin felul de a evangheliza. Ceea ce fac sectanții, prin
comportamentul și vicleșugul lor de a atrage oamenii se numește corupție
spirituală. Desigur este imoral, lipsit de scrupule dar Biserica nu pot
interveni decât printr-un contraatac de aceeași natură.
Corupția la
nivel material, mita sau simonia sunt pedepsite penal dar și moral.
Nerespectarea legilor „delicvența ridicată îi poate face pe cetățenii care
respectă legile și normele să- și piardă încrederea în semenii lor, și în
consecință să fie mai puțin înclinați să coopereze cu ei pe diverse planuri” [9]
( james Q. Wilson). Cred că acest fenomen a fost resimțit și de Țara Noastră,
cel puțin la nivelul Justiție și desigur „cutuma darului” la medic, preoți,
politiști etc. Acest fenomen enervează populația și din propria experieță
vorbesc că am întâlnit oameni care la auzul cuvintelor, doctor, preot, vameș se
irită pe loc și îi cataloghează ca fiind corupți punând o pecete generală.
Colofon
Am observat
că natura umană este coruptibilă și muabilă. Curios este că un om corupt îi
place să lucreze sau apreciază oamenii necorupți sau corecți cum îi numește
societatea. Desigur sunt cazuri când cel corupt are tendința să-l numească naiv
pe cel ce nu ia mită sau folosește expresia întâlnită în popor „nu știe să
traiască”. Am observat o corupere la
nivel spiritual împărțită în două ramuri, coruperea de la diavol care ne dă
anumite stări sufletești și coruperea prin seducție a oamenilor prin puterea
cuvântului. Desigur această corupere poate fi cu un scop nobil de încreștinare,
de îndemn la bine sau cu scop malefic. Analizând istoria omenirii, am văzut că
a trecut prin diferite etape și s-au perpetuat oameni corupți în toate
funcțiile și-n toate timpurile. Consecințele sunt drastice, pentru că odată
scăldați în baia coruptibilității avem tendința de a continua și devenim oameni
fără Dumnezeu stricați (corupți) după cuvintele psalmistului David
„Stricatu-s-au și urâțit s-au făcut întru frădelegi” (Ps 52;2).
[1] Sfântul Justin Martirul și Filosoful,
„Părinți și Scriitori Bisericești” , Nr. 2, Dialog cu Iudeul Tryfon, Traducere, Introducere, Note și Indici de
Pr.prof. T. Bodogae, pr. prof. Olimp Căciulă, pr. prof. D. Fecioru, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București –
1980, Cartea a II- a, p. 313
[2] Sfântul Simeon Noul Teolog, Filocalia
( Sfintelor Nevoințe ale Desăvârșirii), Vol 6, Editura Institutului Biblic și
de Misiune Ortodoxă, București – 2011, p.432
[3] Petre Semen și Ilie Melniciuc Puică, Așteptând Mântuirea, Editura Mitropoliei și a Moldovei, Iași, 1999,
p.106
[4] Grigorie Palama, Fecioara Maria
și Petru Athonitul, Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p.222
[5] Pr. Petre Semen, Profeții Combat
Corupția, Editura Moldovei și Bucovinei, Iași – 1993, p. 9
[6] Ibidem, p. 10
[7] Bartolomeu Anania, Corupția
Spirituală, Texte Social- Teologice, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2011, p.
59
[8] Ibidem, p. 65
[9] Francis Fukuyama, Marea Ruptură, (Natura umană și refacerea ordinii
sociale), Editura Humanitas, București 1999 p. 145
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu