NECROLOG
Domnul PetruGh. Savin, a văzut lumina zilei la data de 8 iulie 1938. S-a născut
din părinţii Gheorghe şi Ioana însatul Osoi, în vremuri tulburi înainte de a
începe cel de al II- lea război mondial. Este al treilea copil la părinti, avînd
încă un frate şi două surori. Termină şcoala primară şi generală în satul natal şi este chemat
pentru satisfacerea stagiului militar în Bucureşti la Garda Republicii.
Săvîrşind şi această treaptă a vieţii, revine în Iaşi, unde avea să guste din
amarul vremurilor, văzând cu proprii ochi colectivizarea comunistă. Este solicitat de miliţia raională
Copou şi este selectat pentru şcoala de subofiţeri. Terminând aceste studii,
este detaşat la Vaslui iar ulterior propus pentru zona Holboca Iaşi. Aici fiind obligat
să facă rău unor oameni, este mutat disciplinar în cea mai îndepărtată zonă,
numită Oţeleni. Între timp termină studiile liceale la Iaşi cu frecvenţă redusă
şi Dumnezeu îi rânduieşte să cunoască pe viitoarea distinsă soţie Catinca, tânără
învăţătoare din satul Brăieşti, unde şi domnul Petru a fostdetaşat pentru anumite
misiuni. Se căsătoresc şi Bunul Creator le dăruieşte doi copii, pe Daniela şi
Lucian.
Pînăînanul 1993, activeză in cadrul M.A.I, iarîn tot acesttimp cu spirit
de abnegaţie şi devotement serveşte Ţara, dar în acelaşi timp poartă de grijă şi
familiei. Ieşit la pensie se mută la ţară, unde are grijă de bătrana mama şi se
îndeletnicea cu munca grădinăritul şi meditaţia. Adesea privea la păsările cerului
şi îi dădea slavă lui Dumnezeu pentru măreţia Sa.
Mulţumea întotdeauna pentru recoltă iar în anii mai secetoşi în spirit
anecdotic spunea cuvintele lui Iov “ Domnul a dat, Domnul a luat…” nefiind întristat
de puţinătatea roadelor.
Cu vecinii, prietenii, neamurile şi oamenii în general, era în cele mai bune
relaţii. Nu-I plăcea să vorbească de rău pe nimeni, iar faţă de cuvântul soţiei
avea un respect aproape pios. Îi plăcea foarte mult comuniunea şi buna înţelegere.
Înainte de a muri, simţindu-şi sfîrşitul, ca orice om credincios a privit
uliţa satului ştiind că nu are să o mai revadă. Îi părea rău că va părăsi această
lume, gândindu-se că nu a făcut destule pentru aproapele lui. Întotdeauna îşi purta
cunoscuţii şi familia în rugăciuni iar orice lucru îl făcea îşi punea nădejdea în
bunătatea şi ajutorul luiDumnezeu.
Acum este rândul nostru să-l purtăm în rugăciunile noastre şi să-l rugăm pe
Dumnezeu să-l odihnească în ceata iertaţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu