Adolescența lui Origen Scriitorul Alexandrin

„Origen, numit și Adamantius, a rămas sărman pe la vârsta de șaptesprezece ani, împreună cu cei șase frați și mama sa văduvă, după ce tatăl Leonida a fost încununat cu martiriul pentru Hristos în timpul prigoanei iscate împotriva creștinilor în anul al zecelea al lui Severus Petrinax”.[1]

   Așa începe descrierea vieții lui Origen, în cartea Fericitului Ieronim care l-a trecut în dipticele bărbaților iluștrii.

   Origen s-a născut probabil în 185/186, dintr-o veche familie din Alexandria, care se pare că era de neam egiptean[2]; mai avea șase frați, dintre care el era cel mai mare.Tatăl său era un creștin evlavios și i-a oferit o educație înaltă tânărului novice care în curând avea să-și pună părintele în dificultate. Pe lângă științele profane, tatăl său l-a îndemânat să se adâncească în știintele înțelepciunii celei sfinte, pretinzându-i să învețe zilnic și să recite versete din Sfânta Scriptură. Origen era foarte încântat de tainele Sfintei Scripturi și uneori punea întrebări dificile tatălui său, iar cel din urmă bucurându-se de înțelepciunea fiului se prefăcea că îl ceartă, spunându-i că aceste răspunsuri de profunzime le va afla la timpul potrivit.

    Uneori, noaptea, Leonida se apropia de fiul său și îi dezvelea pieptul sărutându-l cu drag „ca și cum un duh ar sălășui într-însul”[3]. După cum am văzut în descrierea lui Ieronim pe la vârsta de șaptesprezece ani Origen rămane orfan, tatăl său murind ca martir în persecuția lui Severus[4]. Deși era un tânăr adolescent, compune o scrisoare de încurajare către tatăl său și-l îndemna să nu renunțe la dreapta credință. „Fii atent să nu cugeți la altceva din cauza noastra”[5]. Chiar însuși Origen dacă nu ar fi fost oprit de mama sa printr-o metodă ingenioasă ar fi suferit martiriul. (Eusebiu de Cezareea în Istoria Bisericească precizează că mama sa, i-a ascuns toate hainele din casă astfel neputând ieși). Pentru că tatăl său a mărturisit credința creștină, averea familiei a fost confiscată[6] și astfel Origen trece printr-un dublu chin, fiind orfan și sărac în același timp.

   După moartea tatălui său, Origen aprofundează studiile și-l audiază pe Ammoniu Sakkas, un mare filozof din timpul acela. Porfiriu spune că de la acesta a tras mare folos și a dobândit abilitatea vorbirii. Apoi prin Providență dumnezeiasca, o femeie foarte bogată din Alexandria îl ia pe tânărul adolescent sub oblăduirea ei. Această nobilă mai purta de grijă și unui vestit eretic, antiohian ce se numea Pavel, om erudit care aduna foarte mulți oameni în jurul său[7] datorită cunoștintelor sale profane și talentului său oratoric. Cu toate că Origen a trebuit să traiască laolaltă cu acest eretic, a dat dovadă de statornicie în dreapata credința și nu s-a învoit niciodată să se roage cu el, ci păstra din tinerețe cu strictețe regulile Bisericii, iar pentru învațaturile eretice, după cum afirmă în scris mai târziu, simțea un adevărat dezgust.

     În Alexandria, persecuțiile luaseră amploare așa că mai toți creștinii fugiseră[8] în alte părți ale Imperiului[9] sau în afara acestuia. Chiar unii dintre elevii și catehumenii de la școala alexandrină au suferit martiriul. Amintim pe Plutarh Sarenus care a fost ars de viu, Heraclide și Heron decapitați și pe tânara Potamina împreună cu mama ei[10]. Deși situația era precară, tânărul Alexandrin se dovedea a fi un adevarat apologet al creștinismului și rămâne în Alexandria.

La doar optesprezece ani, Origen era așezat de Demetrius în fruntea școlii în locul preotului Clement Alexandrinul[11] al cărui ucenic fusese și astfel a putut să-și întrețină familia care era foarte săracă. Eusebiu ne relateaza că nu de puține ori Origen s-a expus pentru creștinii aflați în închisori, ajutându-i, încurajându-i și conducându-i până la locul execuției, punându-și astfel propria viață în pericol. Nu fără rost a fost supranumit „omul de oțel”[12], deoarece în tinerețile sale, alexandrinul a dus o viață austeră, încununată cu asceză, post și rugăciune. Era un exemplu demn, virtuos căruia nu-i păsa de lucrurile mundane și efemere (renunțând la slava lumească); de multe ori se adâncea în rugăciune și studiu și ținea un post aspru ce-i periclita sănătatea. „Se spune că vreme de mulți ani a umblat numai desculț, fără să fi luat ceva în picioare, apoi că foarte mulți ani de-a rândul a fost departe de a folosi vin sau alte mâncăruri necesare traiului, încât la un moment dat a ajuns în primejdie de boală, periclitându-și foarte greu stomacul”[13].

 

---

[1] Pr. Nicolae Chifăr, Istoria Creștinismului, vol. I, Editura Trinitas, Iași, 2001, p. 46

[2] Origen înseamnă „născut din Horus” (zeu egiptean) ceea ce atestă că familia sa era de neam egiptean.     Cf.: Pr. Prof. Ioan G.Coman, Patrologie, Sf. Mănastire Dervent, 2000 p. 71.

[3] Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, VI, în col. Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), vol. 13, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR 1987, p. 226.

[4] Unii patrologi susțin vârsta de 16 ani pentru Origen, Cf.: trad. Cristian Bădilița, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Cartea I, Editura Institutului European, Iași, 1995, p.7.

[5] Pr. Prof. Ioan G. Coman, Eusebiu al Cezareei și Ieronim  despre Origen, în: „Studii Teologice”, Vol 9-10, Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Romana, Seria II-a – Anul XII – Nr. 9-10, Noiembrie-Decembrie 1960,  p. 596.

[6] Fericitul Ieronim, Despre Bărbații iluștri si alte scrieri,  Editura PAIDEA, 1997, p. 49

[7] Eusebiu de Cezareea, op. cit. în loc. cit. p. 227

[8] Ibidem, p. 228

[9] Pr. Nicolae Chifăr, op. cit. p. 47

[10] Ibidem

[11]  Fericitul Ieronim, op. cit, p. 49

[12]  Pr. Prof. Ioan G. Coman, op. cit. în loc. cit.,  p. 596.

[13]  Eusebiu de Cezareea, op. cit. în loc. cit., p. 228 . (Pr.Ioan G. Coman amintește de o boala de plămâni, op. cit., p.72)