Cine a lecturat poemul Suflete Moarte scris
de V.Gogol, va înțelege mult mai bine acest pamflet. Pe scurt în acest poem
scris în două volume, terminat și neterminat, personajul principal se numește
Cicikov. Am să încep oarecum invers cu descrierea acestui personaj
controversat, demnitar al secolului XIX, care se pliază perfect cu caracterul
miniștrilor noștri. Cei drept acțiunea se petrece în Rusia, într-un oraș oarecare
N.N, succedând cu mai multe călătorii în diferite locații, descrise de autor ca
fiind mirifice. Întâmplările sunt specifice popoarelor româno-balcanice, cu
oameni săraci, bogați, proletari, boieri și probleme de natură spirituală.
Sorgintea lui Cicikov era din mediul rural,
asemenea parlamentarilor și guvernanților Noștrii, care adesea uită acest lucru
cu desăvârșire sau mai grav nu vor să-și amintească. Tătăl său om simplu, la
vremea cuvenită îl trimite pe Cicikov la studii în oraș, dându-i câteva sfaturi
de viață, astfel despărțindu-se părintele și fiul nu aveau să se mai
întâlnescă, bătrânul tată, părăsind această lume tumultuasă.
Cicikov, amintindu-și mereu de sfaturile
tatălui său, intră în grația învățătorului, deși nu era cel mai strălucit la
învățătură, dar perspicace, șiret și viclean. Crescând cu vârsta, Cicikov își
termină studiile, se angajează secretar într-o gubernie oarecare și își
păstrează aplombul, deosebindu-se de ceilalți secretari prin vigilență,
corectitudine cameleonică și anumite virtuți care lipsesc la popoarele
amintite; (Cicikovul nostru, nu era bețiv, nu căuta distracții și destrăbălări,
și nu era desfrânat). Între timp profesorul său îmbătrânește, se îmbolnăvește,
cade în patima beției și foștii săi elevi (care erau aspru pedepsiți), fac o
colectă pentru susținerea mentorului lor. Este anunțat și Cicikov, dar acesta
se scuză (fiind zgârcit și fără scrupule) și profesorul moare profund întristat
la auzul faptelor fostului său elev. Moare cu gândul și vorbele „Am crescut un șarpe
la sân”.
Între timp, Cicikov încearcă din răsputeri
să intre în grațiile șefului de cancelarie, un bătrân posac, care dădea de
înțeles că nimeni nu este suficient de corect și corespuzător. Prin diferite
tertipuri, Cicikov îi dă de înțeles că ar vrea să se căsătorească cu fata
bătrânului șef, fapt ce-l avansează pe eroul Nostru în funcție și bineînțeles
aidoma profesorului său acesta rămâne dezamăgit când Cicikov rupe legătorile cu
viitoarea soție, respectiv bătrânul. Acelaș șarpe crescut la sân, dar acum mai
mare și mai gras.
Văzându-se pe funcție, credibil și
incoruptibil, Cicikov își transformă virtuțiile și abilitățile în escrocherii.
Strânge o avere considerabilă și începe să recupereze din ceea ce nu făcuse în
tinerețe, trăind în dezmierdări și destrăbălări.
Proverbul românesc se adeverește și în cazul
Nostru, „Că ulciorul nu merge de multe ori la apă” și incoruptibilul Cicikov este prins și
desconspirat. Pe lângă închisoarea de care scapă, Cicikov este dezmoștenit de
toată averea dobândită ilicit. Fuge în marea Rusie cu o caleașcă și doi
servitori, ajungând pe noi meleaguri, unde are puterea să reînceapă de la capăt
într-un serviciu vamal. Fiind viclean și cunoscând oamenii din speța lui,
devine vameșul supranumit „diavol” deoarece toți comercianții ovrei sunt prinși
în acțiunile lor de fraudă. Cum era de așteptat, Cicikov crește în grad și de
această dată, dă impresia de incoruptibil și mare om de franchețe. Este așezat
într-o comisie superioară și iar „virtuțile” lui Cicikov iau întorsătură,
agonisind câștig necuvenit. Bineînțels proverbul se adeverește din nou,Cicikov
este desconspirat (tot din cauza beției și a desfrâului) și de această dată
scapă ca prin urechile acului de pușcărie, dar și de această dată, averea îi
este cofiscată.
Fuga în
Egipt reîncepe și Cicicul pleacă, supărat cu gândul că „toate răutățile
pământului i se întâmplă numai lui”. Călătorind se gândește să „cumpere”
suflete moarte, adică oameni trecuți în neființă care erau înregistrați ca
fiind vii, deoarece în acele vremuri recensământul se făcea odată la 20 ani. Cu
aceste suflete Cicikov se gândea să le ipotecheze Statului și să se
reînbogățească rapid, fără să se gândească la consecințe. Fiind diplomat și
viclean, dobândește suflete doar pe hârtie, își face mulți prieteni nobil, dar
și de această dată este desconspirat, lăsând în urmă, moartea unui procuror și
multă derută. Pleacă în grabă și din această gubernie, perpetuînd acțiunea,
întâlnește diferiți oameni și reușește într-un final să se îmbogățească, călcând
peste cadavre și legile morale.
Într-un final i se înfundă lui Cicikov și
este arestat în timp ce-ș admira noul frac franțuzesc. Plânge, își smulge părul
din cap, îi promite unui bătrân nobil și bogat (etic și moral) Murazov, că
renunță la avere doar să fie liber, îl învinuiește pe dracul că la pus să facă
toate tâmpeniile.... promite viață de filantrop și evlavioasă, poate, poate,
acest charismatic bătrân își pune onoarea în joc pe lângă guvernator. Între
timp, avocatul său, prin metode avocățești, găsește o portiță de scăpare pentru
sărmanul Cicikov și-l anunță. Gândul smerit dispare imediat și Cicikov, este
gata, gata, să mituiască pentru a scăpa. Bătrânul iertător îl ajută și eroul
nostru scapă, plecând nemaiștiind nimeni de el....
Lență Udrea, Traian Băsescu, Varujan Vozganian și mulți alții...
„Sufletele moarte”, în cazul
nostru sunt parlamaentarii și miniștrii. Nu pot afirma că toți, dar majoritatea
plenului se încadrează în această categorie. Ei sunt vii (doar organic, dar
sufletele sunt moarte) , Cicikovii noștrii, care au venit la București cu o
geantă de 58 de lei și acum au genți de 5800 de euro, au sosit cu trenul sau cu
dacia 1300, și acum vor să desfințeze Cfr Călători iar dacia au dus-o la Remat.
Au prins accent de bucurești și drept mulțumire le taie salariile cu 25 % la
profesori. Pe cei apropiați lor din tinerețe i-au uitat, le-au dat (delete )
din memorie, își fac căsătorii aranjate ca-n vremea lui Cicikov, doar nu-s
tâmpiți sa-și amestece sângele cu un om simplu sau sărac. Râd și zâmbesc, vin
la televiziuni și strigă cu voce tare, „JOS CORUPȚIA” și anul viitor, asemenea
lui Cicikov își retogradează virtuțiile și îi caută D.N.A-ul pe acasă. Merg pe
la Brussel și tocmesc legi asupra învățământului, consideră religia
fantasmagorie și totuși pun mâna pe Biblie și jură că vor apăra Țara, că vor
face și vor drege terminând cu cuvintele : „ Așa să-mi ajute Dumnezeu”. Care
Dumnezeu?? Zeul banului, Bachus, Dyonisos?? Dacă ei uită imediat de Dumnezeu.
Probabil mulți dintre ei nu știu că ministru în limba latină însemnă „slujitor
al poporului, serv al oamenilor”, ei sunt mici duci de București. S-au gândit
vreodată la cuvintele Genezei, pe care au pus mâna „ Pogorî-Mă-voi să văd dacă
faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-au suit până la Mine strigarea împotriva
lor, iar de nu, să știu”. (Gen cap 18;21). De ce oare merg la Biserică și se
cunună, botează, își sfințesc casele și mașinile dacă consideră religia
anacronică și trebuie scoasă din învățământ?? E o cutumă? Dumnezeu îi așteaptă
cum l-a așteptat și pe Cicikov, până în ziua în care urmează lacrimi, acatiste
și cruci multe. Am observat la Domnul Varujan că asemenea lui Cicikov, care-i
seamănă leit, văzăndu-se scăpat după vot, imediat la năpădit râsul; normal,
după plâns urmează râs... Lenuță Udrea, Cicikova întruchipată, fată de
taxatoare, a muncit mult, era cât pe ce să devină dr. în științe exacte dar a
renunțat aievea lui Viorică Ponta. Cine poartă gențile de piele de crocodil,
pantofi cu șpiț și vile ultraluxoase ??? Nuțica lui Cocoș, pasată la CICIKOVUL
cel Mare, Trăienel. Tot plânsul l-a năpădit și pe Cicikovul de Cocoș, când a
văzut că-i zângâne cătușile și obezele la picioare. Păcat că n-are păr pe cap
ca Cicikov să-și smulgă și el părul de disperare. Doamna Nuța cu privirea ei flegmatică
s-a gândit vreodată câți au suferit și au plâns după urma retrocedărilor făcute
cu avocatul lui Cicikov?? Bătrâna care plângea și i-au depreciat terenul (cu
pensie de 200 de euro înșelată), văzând-o la T.V, lacrimile ei, nu s-au suit la
Domnul?? S-a întrebat vreodată?? Are timp să reflecte, ăsta-i doar începutul
!!! Viorel Ponta, striga tare și el, se pare că și el este un Cicikov și mare
lucru să nu fie vinovat de moartea procurorului ca-n cazul lui Cicikovul
Nostru!!! Ni-l descoperă Dumnezeu acuși și pe el.... Train Băsescu are încă
avocatul lui Cicikov la putere și zâmbește, dar vine ziua când și dumnealui va
da răspuns în față justiție, doar el declară cu aplomb „ Am încredere în
Justiție” !
Concluzii
Dacă Dumnezeu îți dă puterea de sus, nu abuza de ea, pentru că vei da
răspuns și-n această lume și pe cealaltă. Ia aminte Cicikov ministru la
cuvintele psalmistului „ Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei
Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele; Că fărădelegile
mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. (Ps 37; 3-4
). Pentru că necunoscut ne este sfârșitul dragă conducătorule pe care te
plătesc din impozitele Noastre, pentru ce strnângi averi? Nu ai auzit de
cuvintele psalmistului „ Stânge comori și nu știe cui le adună pe ele „ (Ps 38;
10). Citește Sfânta Scriptură pe care pui mâna și juri și Ea ți se va deschide,
rugându-te vei lăsa toate și-ți vei da seama ca toate sunt deșertăciuni !!!!
Ștefan
Baciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu