Aspecte din Sfânta Scriptură cu privire la Astrologie
Din Sfânta Scriptură sau Biblia (Cartea Carților) aflăm că omul a fost preocupat de aceste științe încă de la început existenței sale pe pământ. După căderea protopărinților Adam și Eva din Paradis, și odată cu nașterea de fii și fiice Sfânta Scriptură ne informeaza că omul a început să aibă tot felul de preocupări, începând de la agricultură, construcții și chiar astronomie. Primul om care s-a ocupat de astronomie se presupune că a fost Set[1] fiul lui Adam Fac (5,3). Tot din Sfanta Scriptură aflăm despre preocupările oamenilor de mai târziu. Astfel la cartea Deuteronomuli deja, poporul lui Israel era tentat de magie, astrologie ghicitorii, vrajitorii etc „Sau privind la cer și văzând soarele, luna, stelele și toată oștirea cerului, să nu te lași amăgit ca să le slujești, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele sub cer”.(Det 4;19) sau mai departe la cartea Regi „...și care tămaiau pe Baal soarele și luna, stelele și toată oștirea cerului”. (IV Re 23;5). Observăm că popoarele păgâne care nu credeau în Dumnezeul cel viu revelat credeau în aștrii și mișcările lor. Ar putea apărea întrebarea de ce credeau în aștrii? Nu-și dădeau seama că este o înșelătaorie? Sfinții Părinți comentând Vechiul Testament au dat un răspuns acestei întrebări. De pildă Sfântul Grigorie de Nissa afirmă că, acești vrajitori aveau un răspuns ambiguu de la diavol astfel răspunzând oamenilor echivoc despre cele viitoare[2]. Așadar am observat că oamenii au fost interesați de cele viitoare încă din fază incipientă, iar acum să analizăm mai clar ce este astrologia sau mai bine zis cum definesc astrologii această știință.
Definiție si Noțiuni despre Astrologie
Astrologia studiază evenimentele petrecute pe Terra și poziția și miscarea planetelor. Este cea mai veche știință cunoscută. A fost studiată și practicată de cele mai mai multe civilizații[3].Etimologia cuvântului provine din latină de la „astrologia”și este definit ca fiind (în antichitate sau eviul mediu), prezicerea viitorului pe baza studierii poziției și mișcarii aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. (Dex, Academia Româna, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” Editia Univers Enciclopedic, 1998). Astrologia s-a născut în Haldeia și s-a răspândit în Egipt, Grecia, Italia și toată Europa. Oameni celebrii precum Tacit, Galen, Toma de Aquino, Tycho-Brache, Kepler și mulți alții s-au ocupat de astrologie. Fiecare rege, principe sau împărat avea la curte un astrolog. Ludovic XVI avea pe italianul Galeotto, Ecaterina di Medicis pe Canno Ruggieri și chiar astăzi auzim în mass-media, la televizor de personalităti care cred și apelează la astfel de pseudo-științe. Unii oameni simt nevoia să studieze astrologia , la fel cum simt nevoia să se dedice religiei sau să se înțeleagă pe ei însiși în raport cu mediul înconjurător. Astrologia este în parte știință, prin faptul că încorporează fenomene observabile empiric (mișcarea planetelor), și în parte artă, deoarece se folosește de simboluri care se cer interpretate[4]. Disciplina aceasta are ca fundament filosofia holistă conform căreia Universul și toate lucrurile din el formează o unitate intercorelată, interdependentă, iar umanitatea este o parte integrantă a ansamblului.Această ipoteză face parte integrantă din religiile orientale și pare să fie susținută până și teoria cuantică a fizicii. Astrologia natală are la bază credința potrivit căreia un individ întruchipează caracteristica momentului temporal al nașterii sale. Studierea acestui moment poate oferii informații despre viața persoanei respective. Străvechea controversă asupra naturii astrologiei și asupra motivului pentru care trebuie să acceptam faptul că planetele au o legatură cu comportamentul uman continuă și astăzi. Popoarele „primitive” au manifestat cea mai adâncă venerație fața de stele. Răsăritul și apusul soarelui constituiau evenimente cosmice, iar mișcărilor regulate ale corpurilor cerești și constelațiilor li se atribuiau cele mai profunde semnificații, ele având puterea de a alina într-o vreme în care viața presărată cu atâtea primejdii neașteptarea. Această conștientizare a propriei legături cu cosmosul s-a imprimat adânc în memoria inconștientului nostru, iar de aici a evoluat cunoașterea și practicarea astrologiei, încercarea noastră conștientă de a explica această relație. Carl Jung a arătat că există tot atâtea arhietipuri câte situații tipice există în viată. Ele sunt tipuri moștenite , comune tuturora, din cele mai vechi timpuri și până astăzi. În funcție de data și locul nașterii unei persoane, vom descoperi la ce prototipuri arhietipale suntem predispuși și modalitățile potențiale în care am putea răspunde provocărilor acestor prototipuri. Astrograma noastră reprezintă, astfel o schiță a propriei vieți și reflectă potențialul nostru intern. Lucrând la un horoscop, un astrolog este martorul impulsurilor înrădăcinate în inconștientul nostru și reflectate în temperamentul, emoțiile și atitudinea noastră față de viață. Atâta timp cât s-au facut horosoape, oamenii i-au consultat pe astrologi pentru a înțelege sensul propriilor vieți. Iar controversa în privința validității astrologiei continuă și a felului în care se lucrează în acest domeniu continuă și astăzi. Cercetătorii francezi Michel și Francois Gauquelin au petrecut mai mulți ani adunând date care indică faptul că poziția planetelor ne influiențează cu adevarat viețile.
Pareri, scolii și idei ale Sfinților Părinți despre Astrologie
De această problemă s-au ocupat și unii dintre iluștrii Parinți din diferite perioade ale patristicii. Origen (+254) de pildă sub influiența gândirii antice, socotește că înainte de cădere planetele, erau însuflețite, iar după căderea în păcat au devenit ceea ce sunt acum. Prin aștrii putem cunoaște unele evenimente fizice, cât privește cunoașterea acțiunilor oamenilor sau a raporturilor acestora cu Dumnezeu, reușesc să întrevadă ceva numai aceia care sunt dotați cu o putere deosebită „nu însă din oameni sau de la oameni, ci prin Duhul lui Dumnezeu care le descoperă și le anunță cu claritate după voia Lui, (planurile lui Dumnezeu). Iacob a reușit să citeasca tabla cerului, nu trebuie uitat însă că era un ales a lui Dumnezeu și că va avea numele Israel”[5]. Planetele nu sunt cauze al evenimentelor ci semne, „scrisori”, spunea Origen. Prin conjucturile și configurațiile lor formează anumite caractere care pot fi citite și care conduc uneori la cunoașterea adevărului fizic[6]. Această teorie presupune în mod implicit că înlăntuirea fenomenelor și cursul lor reglat sau cel puțin cunoscut dinainte de o ființă superioară care a scris istoria lumii în cer ca într-o carte. Cerul este o altă carte (alături de Sânta Scriptură) în care Dumnezeu și-a consumat puterea. Evenimentele care privesc însă relațiile personale dintre Dumnezeu și om pot fi aflate prin intermediul acestei „cărți”, dar nu în urma știintei naturale, ci ca revelație a lui Dumnezeu făcute oamenilor aleși.
Steaua lui Hristos
În cartea Noului Testament Sfântul Evanghelist Matei ne relatează că la nașterea lui Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu a răsărit o stea. „Unde este regele Iudeilor, Cel ce s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steua Lui și am venit să ne închinăm Lui”(Mt 2;2). Cu acest verset astrologii pot argumenta că fiecare om are o stea a lui, sau chiar un destin al lui ceea ce contravine cu liberul arbitru susținut de Scriptură și Biserică. Sfântul Ioan Damaschin își pune această problemă a stelei lui Hristos și argumentează în felul următor „De multe ori se produc și comete, care sunt niște semne ce vestesc moartea regilor. Ele nu fac parte dintre stelele care s-au făcut la început ci se produc la porunca dumnezeiască în timpul hotărât și dispar iarăși. În timpul nașterii trupești, iubitoare de oameni și mântuitoare a Domnului, care pentru noi s-a făcut s-a arătat magilor o stea care nu era dintre stelele care au fost făcute la început .Și lucrul acesta este din aceea că steua mergea când la răsărit la apus, când la miazănoapte la miazăzi când se ascundea când aparea.În aceasta nu este rânduiala și natura stelelor”[7].După afirmațiile Sfântului Părinte observăm că unii oameni mai importanți de pe pămănt au o stea care de fapt nu-i o stea ca celelate s-au mai bine zis create odată cu plantele și aștrii ci, e semn de la Dumnezeu că s-a născut s-au murit un om „special”. Probabil unii oameni credincioși, au parte de acest semn pentru a știi și ceilalți oameni de existeța lor, sau steaua specială a fost doar în cazul lui Hristos pentru a sta mărturie că Hristos s-a întrupat. Unii oameni au încercat sa nege existența acestei stele și a lui Iisus Hristos. Chiar evreii încă așteaptă pe Mesia.
În anul 1606 fizicianul neamț Kepller a demostrat că steaua lui Hristos a existat cu adevărat, deci dacă a existat steaua a exist și Hristos. O stea specială care se supunea unui prunc „special” stă mărturie istorică și stințifică peste secole. Întrebarea următoare apare inevitabil avem o stea a noastră? Au planetele influiență asupra noastră?
Referitor la planete tot Sfântul Damaschin ne dă un răspuns care cred eu este plauzibil.Iată ce afirma el „Noi spunem că stelele nu sunt cauza celor ce se întâmplă, nici producerii celor care se fac, nici a distrugerii celor care pier, ci mai degrabă semne ale ploilor și ale schimbării aerului. Poate că ar spune cineva că stelele, dacă nu sunt cauzele războiaielor, sunt totuși semnele lor. Calitatea aerului, care rezultă din pricina soarelui, lunii și a stelelor dă naștere într-un fel sau altul la diferite temperamente, stări sufletești și dispoziții[8].Anterior lui Ioan Damaschin Sf.Vasile cel Mare observă și el fenomenul planetelor sau al lunii care are influiență asupra noastră. Sfantul Vasile observând că omul este alcătuit din 75% apă[9] și restul țesut, oase, spune că este făcut asemenea pamântului care din suprafața sa 25% este uscat și restul apă de unde trage concluzia că luna are anumite influiențe asupra omului cănd se apropie sau se depărtează de pământ. De asemenea știm că aceeași influiență o are și asupra mărilor și a oceanelor astfel apărând fluxul și refluxul. Cu privire la om se exclude vreo influiență asupra „destinului”, este vorba de o presiune care poate crea stare de disconfort așa cum vremea de ploaie crează stare de somnolență. O influiență a lunii o observăm în Noul Testament la vindecarea lunaticului care ori de cate ori era lună plină se manifesta asemenea unui epileptic „Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă” (Mt 17;15).
Așadar ca o concluzie despre influența planetelor asupra noastră, observăm că au o influiență (minoră) dar nu de „destin”, ci temporară care ne pot crea stări plăcute sau neplăcute asemenea presiunii atmosferice care crează diferite stări reumaticilor.
Zodiacul
Cuvântul „zodiac” din limba greaca (kikilos) zodhiacos, definește cele douasprezece constelații corespuzătoare lunilor anului și prin fața carora trece drumul aparent al soarelui în cursul unui an. Fiecare lună este reprezentată cu o figură de tip animal sau mixtură gen centaur cum e cazul „sagetătorlui” jumătate cal și partea superioară om. Există și doar figuri umane cum ar fi cazul gemenilor sau al fecioarei. Despre aceste aspecte vorbim când voi lua în discuție așa numitul zodiac european. Mai există și un zodiac chinezesc reprezentat de 12 animale cum ar fi șobolanul, maimuța, dragon etc. Pe lângă cel chinezesc este unul maiaș, unul babilonian mai complex sau mai complicat mai bine zis. Mai există și alte zodice dar nu are rost să le prezint în mod exhaustiv ci voi vorbi de cel utlizat în mass-media europeană. Zodiacul european este de origine babiloniană, se presupune că pe la anul 500 Î.n. Hr au inventat „zodiacul”. Mai precis zodiacul este de origine asiro-egipteană după unii cercetători[10]. Studiind zodiacul aceștea au observat că berbecul este simbol egiptean (aries) și taurul (taurus) babilonian. Leul (leo) este simbol egiptean, deci se pare că au dreptate este de origine asiro-egipteană cu elemente (babiloniene). Așadar zodiacul începe cu berbecul semn specific echinopțiului de primăvară și se încheie cu peștii. Figurile reprezntative pentru fiecare lună sunt următoarele: berbec, taur, gemeni, rac, leu, fecioara, balanța, scorpion, săgetător, capricorn, vărsător și pești. De aici sunt împărțite iar în patru semne dinstictive (aer, foc paman si apa). De exemplu capricornul, fecioara și taurul sunt zodii de pământ pe când peștii racul și scorpionii zodii de apă.
Semnele zodiacale şi arta bisericească
Cărţile populare introduse la noi, începând din secolul al XVI-lea, venind de la bizantini şi slavi, au circulat în popor şi s-au răspândit chiar în mediul bisericesc. Unele au fost copiate de dieci şi călugări, întrunite din sec. al XVIII-lea în manuscrise comune, sub numele de "Calendariu", cunoscut până în zilele noastre, precum "Calendar pe 100 de ani", apoi pe 112 şi 140 de ani, şi s-au tipărit în secolul al XIX-lea în teascurile Mitropoliei din Iaşi.
Cărţile de astrologie sunt după conţinutul lor de trei feluri: "Rojdanicul" (nume slav) care se ocupă de prevestirea viitorului omului după luna (sau timpul) în care s-a născut, "Zodiacul" care face prezicerile după zodia în care s-a născut cineva, şi "Gromovnicul", care dezvăluie prefacerile ce se vor săvârşi pe pământ şi în soarta omenirii după zodia în care cade tunetul.
Credinţa în prevestirile acestor "calendare" a fost deosebit de puternică la noi, ţinând spiritul religios din unele comunităţi, mai ales în popor, şi în general în mediul puţin cultivat, într-un fel de încredere totală în ceea ce se considera ca o descoperire a lui Dumnezeu în prevestirile făcute. Din mediul popular sau călugăresc, în mod neoficial, imaginile zodiacului au pătruns în arta bisericească. În pictura mănăstirilor bucovinene, Voroneţ, Moldoviţa, Humor şi Suceviţa, apar semnele zodiacale, zugrăvite la exterior, în partea de vest, deasupra scenei "Judecăţii de apoi", probabil ca un simbol al sfârşitului timpului sau sfârşitul veacurilor, când are loc judecata.
Statistici la nivel global
Dacă am precizat la începutul lucrării că în antichitate și în perioada evului mediu pe la curțile regilor sau a bogaților existaut tot felul de magi, prezicători, asrologi etc, în vremurile noastre prin intermediul televizorului, radioului și al ziarelor, zodiacul s-a răspândit cu repeziciune.Trebuie specificat că sunt foarte multe persoane care cred cu tărie în zodiac și astrologie, astfel facâdu-și un tabiet zilnic de a asculta dimineața zodiacul sau de-al citi în presă.
La nivel gobal situația celor care cred în zodiac este următoarea:
-45% cred în zodiac și astrologie
-25% în altele (chiromanție, cărți de joc etc)
-30% nu cred în zodiac sunt indiferenți, echivoci
In România
-25% cred în astrologie și zodiac
-50% indiferenți
-25% nu cred în zodiac sau altele
-în scimb o altă statistică arată ca românii sunt înclinați să creadă în superstiții „băbești”
-60% din români cred în deochi
-47% în clarvăzători
-3% indiferenți
Statistica a fost făcută aleatoriu pe 1200 de persoane.
Interesant este că din cei care cred în zodiac și astrologie din țara noastră sunt și credincioși practicanți unii mergând frecvent la slujbele bisericești.
Concluzie
Analizând ziarele, revistele, programele TV și posturile de radio vom realiza că 95% din aceste instrumente de mediatizare promovează horoscopul. Pentru a avea succes unele reviste sau ziare (Can-Can, Click, Play-boy, New York Times) au inventat zodiace sau horoscoape de tip sexual, sentimental, sau alt tip „cameleon” pentru a atrage și pacălii oamenii creduli și naivi. Aceaste pseudo-științe duc în eroare masele de oameni credule, creându-le utopii false. Simpla cioncidență ia determinat pe unii oameni să credă în niște animale sau figuri inexistente, mitice (centaurul de pildă, săgetătorul) acceptând așa numitul destin venit din stele. În România mediatizarea zodiacului a început după 1990 prin intermediul mass-media. În perioada comunistă 1947-1989 nu avea loc acesta mediatizare datorită programului scurt de la TV iar prin intermediul ziarelor nici atât. Odată cu avansarea tehnicii și libertatea au intrat subtil și aceste „noutăți” care sucesc mințile maselor puțin pregătite sau prea credule.
În finalul lucrării aș vrea să adaug un lucru.Termenul „zodiac” în Sfânta Scriptură este scris doar odată la cartea lui Iov „Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cârmaci Carului Mare și stelelor lui?.Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?”(Iov 38; 32-33). Nu putem cunoaște noi ce va fi nici nu ne este de folos dacă ne-ar fi fost de folos ne-ar fi înzestrat Dumnezeu de la început cu acest dar.
[1] Petre Semen ßi Ilie Melniciuc-Puică, Așteptând Mântuirea, Trinitas, Editura Mitropoliei și Bucovinei Iasi, 1999, p.80
[2] Părinți și Scriitori Bisericești 30, Sfântul Grigorie de Nissa, Scrieri Exegetice, Dogmatico-Polemice și Morale, Traduceri și note de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic si de Misiune Bucuresti, 1998, p. Despre Pitonisa, p.132
[5] Eric Jund, Introducere la Filiocalia în Sources Chretinnes, vol. 247, pp. 133-134. apud art. Cit, [5] Drd. Vasile Răduca, Pronie și libertatea persoanei la Origen, p.378
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu