În lucrarea de față mi-am propus să prezint cele trei „științe” care
aparent pentru anumiți oameni pare avea o legătură silogistică între ele. Din
punctul meu de vedere, misticismul cu ocultismul și ezoterismul nu pot fi
asimilate într-un proces perihoretic. Dacă între ezoterism și ocultism voi găsi
anumite asemănări și poate anumite idei comune, mistica este antipodul deși
sunt tendințe de a o clasa antinomic cu celelate filosofii.Toate trei „filosofii”presupun
secrete și inițierea în tainele spirituale, dar misticismul ne înalță în mod
catafatic și apofatic la incognoscibil și incomprehensibil. Problema este că în
misticism Sfinți Părinți, precum Grigorie de Nissa, Dionisie Areopagitul, Maxim
Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog și Grigorie Palama prin asceza lor,
postul, rugăciunea, au ajuns la acea îndumnezeire și comuniune cu energiile
necreate, respectiv Lumina dumnezeiasca, sinergic, fapt ce noi îl numim mistic
și adesea nu-l înțelegem. Pentru a defini misticismul, este destul de greu,
chiar inefabil aș numi, pentru că nu am trăit acel extaz sau bucurii, senzații
care se pot reproduce scolastic din ceea ce au definit sau explicat anumiți
scriitori de specialitate.
De pildă misticismul a fost definit ca fiind, năzuință omului spre
îndumnezeire[1] si împărțit pe anumite „ramuri” :
Ascetismul riguros al misticilor, perioade alternative de
euforie și depresiune sufletească, viziunile, glasurile, stigmatele,
levitațiunile (levitații) și în mod special extazul[2].
Studiind problema misticismului,
vom vedea că misticul este un om cu privirea întoarsă spre-nlăuntru și a
cărui recluziune se deschide spre infinit. Trupul său e nemișcat, vocea lui
păstrează tăcerea, ochii-i sunt închiși. Aparent el s-a rupt complet de lume[3].
Deasemenea elenul antic (filosof) Plotin care trăia anumite senzații mistice
spunea că „... mă trezesc din trupul meu revenind la mine însumi”[4].
Observăm la Plotin o senzație de ieșire din trup, sau de părăsire ai acestei
lumi, el este sigur că participă la o lume superioră cu sufletul dar trebuie să
adnotăm că această participare este parțială deoarece părăsirea trupului de
către spirit se numește moarte. El vede în misticism o identificare cu Divinul
și un repaos în sânul divinității, iar când coboară în starea dominată de
reflecție se întreba cum de a putut coborâ astfel...
Dacă ne punem întrebarea, cine poate ajunge mistic ? Observăm că
mistici, au fost cei care au practicat asceza trupească și asceza sufletească.
Îmbuibarea cu băuturi și felurite măncăruri, duce la lenevirea și buhăirea
corpului, componente cosmice ce-l fac pe om teluric, mundan și leneș. În
asceză, asemenea credinței hinduse care duce la Nirvana, există trei trepte pe
care misticul Dionisie Areopagitul le numește : via purgativa, via illuminativa și via unitiva.
Referitor la marii mistici ai Bisericii Răsăritene, Sfântul Ioan
Evanghelistul, supranumit și Vulturul Teologiei, relatează că a scris cartea
Apocalipsei fiind inspirat de un glas dumnezeiesc. „Am fost în duh în zi de
duminică și am auzit, în urma mea , glas mare de trâmbiță, care zicea : Ceea ce
vezi scrie în carte și trimite celor șapte Biserici” Ap 1; 10-11. Observăm că
misticul teolog, la porunca lui Dumnezeu este invitat să vadă cele proxime și
să le transmită în scris generațiilor viitoare. Sensul scrierii sale are
caracter mistic și de aceea nu trebuie luat întotdeauna ad-literam. Analizând misticii, am constatat sau cel puțin pot
afirma că, această categorie de oameni au fost în unanimitate oameni de studiu.
Dumnezeu este Înțelepciune și ne îndeamna spre cercetare „Caută și vei găsi, bate
și vei afla”. Deasemenea și în iconografie Logosul este reprezentat cu cartea
în partea stângă la inimă, semn că a Sa
este înțelepciunea și este iubitor de carte. De aceea cred că un pas
premergător spre mistică, este gnoza, scolastica iar ulterior devii
mistico-scolastic, adică îmbini meditața, asceza, rugăciunea cu studiu. O
părere asemănătoare am găsit la Rudolf Steiner, care afirmă că „...
Evangheliile trebuie mai întîi citite coretc, apoi vom ști în ce fel vor ele să
povestească despre întemeietorul creștinismului”[5].
Iar în adnotările sale la cartea Apocalipsei, acelaș autor afirma că „
Înțelepciunea trebuie trăită ; omul nu trebuie să cunoască cele divine, trebuie
să se îndumnezeiască”[6].
După cum am afirmat toți misticii au fost studioși și au scris foarte mult, au
lăsat scrieri despre energiile divine, ierarhia cerească, îngeri, Logos, Sfânta
Treime etc.
Ocultismul
Analizând mai multe dicționare, ocultismul se definește ca fiind
„științe precum, magia, necromancia, cabala, alchimia și orice altă știință
secretă”[7]
sau doctrină ezoterică potrivit căreia există forțe invizibile care animă
întregul Univers și care ar putea fi cunoscute prin științe precum alchimia,
astrologia, parapsihologia, teozofia, și captate prin intermediul inițiaților,
privilegiaților sau prin practica hipnozei, spiritismului etc... Este un
amestec de magie, gnoză, teozofie, spiritism, simbolism... au existat din triburile primitive, care erau
dominate de magie, apoi în civilizațiile antice China, Egipt, Mesopotamia etc
(Dex 1993-2009). Mai profund pentru cei interesați este bine de știut că
ocultismul sau denumirea acestei științe provine din latinescul Scienta Oculta,
adica (Știință ascunsă) și se împarte în trei trepte : 1. Oculta 2. Ocultati 3.
Ocultans[8].
Prima știință este mai mult istorică, a doua este mai progresivă și
poartă subdenumirea de „ studiu invizibilului”[9]
care cuprinde , Astro-sofia, andrologia, astrofanie etc și o altă sub-diviziune
numită Theonomie, Theologie, Theozofie, Theofanie, respectiv urmată de cea de-a
treia secțiune care este cea mai înaltă
treaptă, secțiune ce cuprinde studiul CUVÂNTULUI (a verbului), a cerului și
studiul simbolismului numerelor și formeleor în legătură cu verbul ceresc.
Odată cu trecerea timpului aceste
științe au luat amploare și s-au dezvoltat sub diferite denumiri sau
asociații secrete, ce poartă denumirea de francmasonerie, satanism, teosofie,
roscrucieni, cabala etc. Nu-mi permite spațiul să scriu despre fiecare în
parte, pentru că subiectul este foarte larg și nu are rost să amintesc în mod
exhaustiv toate denumirile sau istoria lor de sorginte antică, perpetuată în
timp, asemenea unui tăvălug ce a creat un monstru de amalgam cu multe capete asemenea
zeiței Medusa, ideologii ce duc poporenii în derută sau chiar în decadență.
Este bine de știu de la bun început că este un singur Creator,
Atotputernic și Atotștiitor. Magia, (invocarea demonilor) ghicitura, sau
vrăjile, au fost pedepsite din cele mai vechi timpuri. „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul lor și fiica lor
prin foc, nici prezicători sau ghicitori, sau vrăjitor, sau fermecător. Nici
descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici cei ce grăiesc cu morții.
Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face aceasta, și pentru această
urâciune îi izgonește Domnul Dumnezeul tău de la fața ta’’. (De cap 18; 10-12). Deasemenea nici astrologii sau ghicitorii
în stele nu erau priviți cu ochi buni de toate popoarele. Vrăjitorul se folosește
de energiile negative în scop egoist, ascuns și pentru a face rău oamenilor, de
multe ori cu scop pecuniar, inducând oamenii în eroare și minciună. Magia este
împreuna lucrare cu diavolul, indiferent de denumirea ei (albă sau neagră) și
are sorginte păgână. În Sfânta Scriptură avem cazuri clare în care, vrăjitorii
erau pedepsiți cu moartea (I Regi Cap 28; 9-12) și totodată ni se relatează că
este lucru neplăcut lui Dumneze fapt ce l-a determinat pe proorocul Ilie să coboare
foc din cer peste sarcedoții lui Balaal. Simon Magul, lucra cu puterea celui
rău iar sfârșitul său a fost tragic, încercând sa-l imite pe Hristos prin
Înălțăre, Apostolii s-au rugat și acesta a căzut zdrobindu-se. În Evul Mediu
este bine știut faptul că vrăjitoarele erau arse pe rug iar șarlatanii numiți
alchimiști aveau aproape aceeași soartă deoarece păcaleau pe oamenii simplii cu
denumiri sofisticate de tip (flogiston, substanță care transformă metalul în
aur) sau cu elixirul tinereții.
Necromancia, deasemenea, arta de a stduia morții, de a scoate sîngele
cald din mort, sau uciderea copiilor (evrei și sirieni), face parte din
ocultism și este soră cu satan. Spiritismul și satanismul, tot din ocultism fac
parte și este aceeași sinergie cu spiritele malefice. Cei ce practică ocultismul
sunt amarnic înșelați, (mai ales în cazul spiritismului), pentru că sufletele
nu vorbesc, iar în cazurile excepționale amintite în Pateric, cel ce grăiește
nu dă detalii despre lumea de dincolo și întotdeauna Sfinții Părinți au fost
profund mâhniți de aceste cereri știind la ce grea încercare sunt supuși.
Se vehiculează că în ocultism au fost inițiați anumiți oameni malefici
ai lumii, Hitler[10], gen.
Himmler, Crowell Asller, promotorul satanismului, Stalin, Ivan Groaznicul,
Lenin, Marx, Napoleon etc.
Între științele oculte, face parte și franc-masoneria, asociație secretă
sau mai degrabă discretă, care are la bază tradiții oculte. Această asociație
se prezintă ca fiind, filantropică, non-profit, caritabilă, dar surprinzător
dicționarele mai vechi o definesc ca fiind „asociație de Jidani, răspândită în
toată lumea și a cărei membrii se recunosc după niște semne ... iar I.Berttrand, scriitorul cărții La Franc
–maconnerie, Secte juive nee du Talmud, spune că francmasoneria se rezumă la
expresia: Moarte Bisericii și
civilizației moderene în folosul havrei „ (Scriban 1939). Această discretă
asociație urmărește puterea, are 33 de grade, cel mai mic fiind de ucenic,
calfă, și terminând cu gradul de Mare Maestru. Ca semne distincte au compasul,
echerul și litera G, jurăminte care dacă sunt încălcate, fratele respectiv
suferă anumite coerciții culminând chiar cu dispariția lui de pe acest pământ.
Nu se știe precis de când a luat naștere această asociație, unii presupun că de
la Solomon[11] și
Templul său (probabil de aici ideea de asociație de evrei, sau din Anglia 1351
de la cuvântul free-mason, zidar liber ori din franțuzescul franc-macon meșter
liber, sau tăietor în piatră)[12].
Constructorii erau oameni liberi, comparativ cu țăranii și aveau anumite
privilegii, fapt ce a demarat această asociație apărută prin Europa (Anglia,
Franța) care de-a lungul anilor au adăugat tot felul de mistere, tradiții
oculte și ezoterice.
Între Biserica Ortodoxă și cea
Catolică, și nu numai, nu există o relație bună cu masoneria[13],
deoarece, Biserica condamnă științele oculte care provin din mediul păgân,
politeist, având ca argument invocarea demonilor de sarcedoții păgâni,
închinarea la idoli cu chip de animal etc. Totuși cu aceste interdicții in
masonerie au fost și frați ortodocși, înalți prelați, patriarhi, papi,
mitropoliți și episcopi. Dintre aceștea amintesc pe patriarhul ecumenic
Athenagoras (1886-1972)[14]
Dumnezeu sa-l ierte, Episcopul Melchisedec Ștefănescu (Mihail din naștere), din
loja Renașterea, mitropolitul Mihălcescu, care s-a retras spre finalul vieții
din asociație și a suferit un supliciu încununat cu decesul și mulți alții care
Dumnezeu îi știe.
În Biserica Catolică, amintim pe Papa Benedict al IV-lea + 1758, Papa
Pius, +1958 și înalți prelați care sunt amintiți ca profanatori ai
învățământului catolic și pastorației[15].
Spuneam că sunt iubitori de putere și acaparează oameni iluștrii de vază
ai marelor instituții din State, pentru a putea manipula guverne, țări și orașe
prin frații lor. Cum se explică că majoritatea politicienilor, miniștrilor și
prim- miniștrilor au fost masoni ? Alecsandri, Asachi, Bălcescu, Bolintineanu,
Brătianu, Carp Petre, Duca Gheorghe, Gusti Dimitrie, Spiru Haret, Kogălniceanu,
Magheru, Titu Maiorescu, Sadoveanu, Churchill, Benjamin Franklin, Benito
Mussolini, Washington George, etc.
În Iași, Mavocordat Constantin și secretarul Anton Maria del Chiaro erau
deja membrii în 1735 dar anterior ei fondează Loja Masonică în Țara Românească[16].
În concluzie închei cu o informație despre politica noastră actulă și
controversată, gestul Lenuței Udrea, vrea să asemuiască cu masoneria (adică nu
trădează), dar amintesc că în această asociație nu se primesc femeile oricât ar
fi ele de frumoase și deștepte.... Motivul este simplu, când a fost înființată,
femeia era privată de multe drepturi, fapt ce a determinat excluderea
persoanelor de sex feminin până astăzi. Analizând palmaresul masonilor, am
observat că funcțiile importante au fost ocupate de acești inițiați, deci, nu
prea avem ce căuta pe la guvernare dacă nu aderăm în această conspirație
secretă.
Ezoterismul
Dacă misticismul l-am definit
oarecum, ocultismul aidoma, la ezoterism problema este mai complicată. Nu
complicată în sensul de inefabil, ci în sensul de păreri și dispute în
încercarea de a clasa sau clasifica științele ezoterice. Am zis că între
ocultism și ezoterism există o legătură oarecum strânsă, separându-se după
opinia mea de misticismul creștin. Din punct de vedere lexical ezoterismul este format din eso care
înseamnă „înăuntru, în interior” iar ter evocă o opoziție[17].
Dealtfel specificitatea ezoterismului a fost dezbătută abia din 1989, iar
științele ezoterice cuprind parapsihologia, teosofia, yoga și zen, alături de
franc-masonerie, teosofie și alchimie. Observăm că dintre științele oculte, în
cărțile de specialitate găsim conexiuni cu cele ezoterice. După părerea mea
aceste științe ar trebui numite ezo-oculte, pentru că nu au acces toți oamenii,
au caracter închis (de tip asociație) iar practicanții nu vor ajunge toți
desăvârșiti în tainele respective. Diferența dintre misticism, ocultism și
ezoterism este că în misticism se pune baza pe har, energiile divine și
conlucrare cu Creatorul, iar în științele amintite este o conlucrare cu energiile
malefice (în anumite cazuri), substanțe secrete etc.
Termenul de „ezoterism” evocă în general ideea de „secret”, de
„disciplină a arcaneleor”, de cunoaștere și de cunoștințe care nu sunt la
îndemâna tuturor[18]. Marii
filosofi antici, aveau secretele lor, care uneori nici ucenicilor nu le
împărtășeau decât înainte de a muri, deci acele secrete a lui Platon, Aristotel
sau Pitagora, tot caracter ezoteric avea. Deasemenea și în cazul sincretismelor
religioase din India și astăzi se păstrează anumite secrete împărțite pe caste.
De exemplul casta gunoierilor, nu poate ajunge la Nirvana sau desăvârșire ca
alte caste nobile. Sunt o serie de procese de reîncarnări și metempsihoză
respectiv metemsomatoză, până a ajunge un inițiat în castele brahmanice[19].
Ezoterismul face legături de științe „pan-cosmice”, cu energiile telurice
descoperite de silenii din perioada antica. Așadar observă că subiectul are un
spectru foarte larg și de aceea nu voi întinde lucrarea pentru a nu plictisi
auditorii.
Masterand
Teolog
Ștefan Baciu
[1] Emilian Vasilescu, Misticism și
Patologie , Studii Teologice, an VIII, vol, I, 1940 București, Tipografia
Cărților Bisericești, p. 5
[2] Ibidem, p.6
[3] Aime Michel, Metanoia,
Editura Nemira, București, 1994, p. 9
[4] Ibidem, p. 9
[5] Rudolf Steiner, Creștinismul ca fapt mistic și misteriile
Antichității, Editura Humanitas, București, 1993, p. 115
[6] Ibidem, p. 140
[7] Jacque Collin de Plancy, Dicționar
Diabolic***, vol III, Casa de Editură și Presă << Viață
Românească>>, București, 1996, p. 109
[8] Aurora Inoan, Cartea Științelor Oculte, Vol I, Editura „Tineretului
Liber” S.A., București, 1992, p. 71
[9] Ibidem, p. 72
[10] Gheorghe Neagoe, Filosofia
Ocultă, Editura Aurelia, 1998, p. 8
[11] Mircea a. Tămaș, Mânia Zeilor,
Editura AION, Oradea, 2004 p. 249
[12] Dan H. Nestorescu, Francmasoneria 100 de Întrebări și Răspunsuri,
Editura Nestor, Centrul Național de Studii Francmasonice, București 2009, p.p
13-14
[13] Ibidem, p. 241
[14] Ibidem, p.241
[15] V.Ik Varga Atilla, Biserica,
Stat și Franc-masonerie în Banat și Ungaria (1848-1889), vol II, p. 433
[16] Dan.H.Nestorescu, op cit.,
p. 280
[17] Antonie Faivre, Ezoterismul, Editura Paideaia, București, 2001, p. 15
[18] Ibidem, p.17
[19] Filozofia ezoterică a Indiei, Editura Princeps, București 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu