Petrecându-mi anul
acesta Sărbătorile de Paște în inima Ardealului (Bistrița), am observat în
Săptămâna Patimilor, anumite diferențe în cultul ortodox. Numesc diferențe din
punct de vedere al tipicului bisericesc și zonal.
În Moldova și Țara
Românească, în Săptamâna Patimilor se fac seara așa numitele sluljbe de Denie (slujbă de dimineață în slavă). La
aceste sluje în primele patru zile (de duminică până miercuri) se cântă spre
final „Cămara Ta Mântuitorule” se citește o Evanghelie iar la sfârșit preotul
ține o pareneză si miruiește credincioșii. În Ardeal mergând la mai multe
biserici, aceste slujbe nu se țineau exceptând Catedrala, iar la Biserica „Coroana”
marți seara preotul Nicolae Feier a făcut o vecernie scurtă ( 15 min) după care
a ținut o lungă dar înteresantă predică explicativă despre primele patru
pericope citite în Săptămâna Mare. Am audiat cu o deosebită plăcere predica și
îl încadrez între oamenii erudiți ai Bistriței. Iar ca o mică anecdotă, am
observat la Sfinția Sa și un stil „actoricesc”; are momente în timpul predicii
de a-și holba ochii foarte tare ( asemenea melcilor sau frumosului animal
Maki).
În Joia Mare, se
citesc cele 12 Evanghelii dar comparând cu slujbele din Moldova denia este puțin mai scurtă rezumându-se la două ore
aproximativ.
În schimb în Vinerea
Mare se cântă prohodul aidoma „principatelor” și se înconjoară biserica de trei
ori în sensul invers al acelor de ceas iar la sfârșit trece toată lumea pe sub
Sfântul Epitaf. Aici relatez că în Moldova majoritatea bisericelor înconjoară
doar o singură dată, dar Sfântul Aer este așezat pe o masă și credincioșii au
obiceil de a trece pe sub masă înainte de a fi scos afară. Tot la Catedrala din
Bistrița am observat că Sfânta Cruce în Vinerea Seacă nu era în altar ci
rămăsese în fața altarului ( lângă iconostas).
Interesantă este „tradiția
păștii sfințite” care este oarecum inversul tradiție din celelalte două zone,
în Ardeal în Sâmbăta Paștelui se merge cu un pahar/recipient din sticlă, chiar
special cu semnul Sfintei Cruci imprimat și iau de la biserică anafură îmbibată
în vin. Această anafură se consumă în toate cele trei zile ale Praznicului
Învierii dimineața pe stomacul gol, oferită de un alt creștin repetând la
fiecare îmbucătură Hristos a Înviat ! și bineînțeles cu firescul răspuns Cu
Adevărat a Înviat ... ! Aici adnotez că trebuie atenție la cantitatea anafurei
cu vin, deoarece băieții de la biserică sunt darnici și îți oferă mult prea mult iar unii creștini sunt tentați
să arunce diferența fără să-și dea seama că este o „profanare” a trupului lui
Hristos. Recomand cantități mai mici sau în caz excepțional îngroparea în loc
curat lângă un pom sau consumarea până la epuizare.
În Moldova și Țara
Românească nu există această tradiție dar dimineața după terminarea Sfintei
Liturghii gospodinele așează de-a dreapta și de-a stânga în biserică și
sfințesc pasca și ouăle.
Slujba Învierii în
Ardeal începe aproape de miezul nopții, se cântă cântările Învierii, Evanghelia
Învierii se înconjoară biserica de trei ori, se intră în biserică și se
continuă slujba Utrenie terminându-se cu o pareneză ținută de preot după care
credincioșii merg acasă și se roagă, unii mănâncă iar alții fac ce vor ei...
(deplorabil este că foarte mulți creștini indiferent de zonă, vin iau lumină și
apoi pleacă acasă). În zonele noastre „moldoginești și muntenești” Sfânta
Liturghie este oficiată noaptea iar dimineață se servește masa de Paști în
familie iar la ora 12/14 după caz se merge la Slujba Vecernie numită și
Învierea a II a. La această slujbă (care îmi place în mod deosebit) preoții citesc
Sfânta Evanghelie în 12 limbi ( greacă, latină, italiană ș.a.m.d și bineînțeles
care cunosc...) simbol al Vestirii
Cuvântului lui Dumnezeu pe tot pământul la toate neamurile iar când se citește
după fiecare verset în Moldova se trage clopotul odată iar în Ardeal se bate
toaca ritmat, semn al trezviei și bineînțele de luare-aminte. Oriunde te-ai
afla în sufletul creștinilor se ivește o stare de mistică și meditație
amestecată cu bucurie...
Revenind la Slujba
Învierii, în Ardeal se oficiază dimineță la ora zece fără Utrenie, iar anul
acesta am avut bucuria sa-l revăd a doua zi de Paști pe Mitropolitul Clujului
și al Feleacului Andrei, care a ținut o predică frumoasă despre păcat, bucurie
și consecințele păcatului... Unii mărturisesc că s-a reiterat și a mai auzit
această predică dar eu zic că îi bine pentru că „repetiția îi mama învățăturii”
iar babele sigur au uitat.
Am rămas impresionat
că în seara de Înviere foarte mulți credincioși au rămas să se Împărtășească și
am sesizat pe chipul lor asprimea postului negru (xirofagia) dar și bucuria momentului mult așteptat. Tot la impresii
frumoase adnotez îmbrăcămintea copiilor și a femeilor în portul național care
au venit la biserică cu bucurie dis-de-dimineață și au încununat frumoasa
Sărbătoare cu luminăția chipului și a hainelor lor albe. Seara la „Învierea a
II a” un singur preot cu figura de „papistaș” și puțini credincioși mai puțin
coanele preotese, a oficiat vecernia dar mi-a plăcut toaca metalică ce bătea
după fiecare verset tacticos.... Despre Evanghelia în limbi străine nu mai
amintesc pentru că era româna și iar româna deși spre dezamăgirea mea mă
așteptam să o aud și în limba maghiară.
Colofon
Creștini suntem și
Noi și Ardelenii sub oblăduirea aceluiași Patriarh, aceste mici diferențe fac
cultul mai interesant iar Tatăl Nostru Cel Ceresc primește rugăciunea tuturor
mai ales când scopul ei este irenic și iubitor. Transilvania a avut mult de
suferit, biserici distruse, rase în vremea gen. Bucow, uniația lui Atanasie
Anghel 1701 și catolicizarea prin coerciții și supliciu. Totuși astăzi poporul
stăruie unit în aceeași credință și nimic nu poate distruge această fuziune a
nației...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu