Ziua Preoției

                                                           

   La Cina cea de Taină, Hristos a ridicat Potirul și mulțumind a zis : „ Beți dintru acesta toți, Că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”.  (Mt 26; 26-28; Mc 14; 22-24; Lc 22; 17-19). La evanghelistul Luca se precizează, „..aceast să o faceți spre pomenirea Mea..”.

    Discutând cu Excelența Sa, prodecanul Facultății de Teologie din Iași Gheorghe Petraru, despre Taina Euharistiei, precizează că în Joia Mare, este „ Ziua Preoției”. Din punctul meu de vedere sunt în același asentiment cu Sfinția Sa, pentru că Hristos le sugerează, sau chiar Își exprimă testamentul verbal ucenicilor, ce să facă după Înălțarea Sa la cer.

    Taina Sfintei Euharistii este apogeul Sfintei Liturghii, prefacerea darurilor în scump Sângele și Trupul lui Hristos. Fără acest moment al epiclezei (prefacerea darurilor), Sfânta Liturghie ar fi o simplă slujă/ ierurgie sau orice altceva. Scopul creștinului este unirea sangvinică (prin Cuminecare) cu sângele lui Hristos, îndumnezeirea omului.

   Deși unii teologi susțin că harul preoției l-au primit Apostoli după Înviere „ Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis : Luați Duh Sfânt ! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate; și cărora le veți ține, vor fi  ținute”. ( In  20; 22-23); completez această informație cu instaurarea preoției înainte de Patimile Domnului, prin cuvintele „ aceasta să o faceți spre pomenirea Mea” . După cum bine știm, Sfințirea Darurilor se face de către preot și nu de laici, de aici concluzionez că în această zi s-a înfiripat Harul Preoției în Apostoli.

  Tot la Cina cea de Taină, observăm că Iuda s-a Împărtășit cu nevrednicie și a intrat Satana în el. De luat-aminte și pentru noi creștinii, pentru că este foc și trebuie o pregătire sufletească și trupească pentru a ne atinge de Cel Curat, în caz contrar putem suferi consecințe grave sau chiar muri, (după relatarea Bibliei și a Sfinților Părinți).

   În Joia Mare odată la 7 ani, fiecare Patriarhie „prepară” și sfințește Sf. Mir, dintr-un număr foarte mare de plante și mirodenii, utilizat în mod special pentru Taina Mirungerii. Prin prepararea Mirului, se arată autocefalia Bisericii, (adică Patriarhia repectivă este de Sine Stătătoare, fiind condusă de un patriarh).

Biserica Ortodoxă Română, este autocefală din 1872, deși Unirea cea Mare are loc în 1918, Mitropolitul Țării Românești era considerat conducătorul lucrărilor din Sfântul Sinod.